Primele impresii din Africa

(continuare din numărul trecut)

În ziua de 7 noiembrie 2001 pr. Isidor Mârţ a plecat misionar în Kenya. El este unul din cei doi preoţi care în ziua de 7 octombrie anul trecut în catedrala din Iaşi a primit din partea episcopului Petru Gherghel mandatul misionar. Părintele lucrează alături de pr. Eugen Blaj (misionar în Kenya deja de 2 ani) care, aflându-se în România pentru o scurtă vizită, l-a însoţit pe noul misionar ajutându-l să pună pentru prima dată piciorul în Africa şi să-şi înceapă activitatea printre africani.

- Sunt foarte bucuros că am parcurs cursul de limbă engleză. Pot să predic şi să spovedesc în limba engleză. Sora Elisabeta din Congregaţia "Consolata" îmi predă în fiecare zi o oră de engleză. Sunt fericit că bunul Dumnezeu m-a ajutat să fiu misionar. Transmit tuturor celor care mă ştiu şi părinţilor mei multe salutări. Tuturor le urez un Crăciun fericit şi un an nou plin de binecuvântări (pr. Isidor Mârţ - Kenya).

- Din fericire pentru noi călătoria a decurs fără nici o problemă deosebită. Căldura s-a făcut simţită imediat ce am coborât din avion. Pot spune că încă de la aeroport, în timp ce aşteptam bagajele, am conştientizat bine faptul că sunt în Africa: toţi cei din jur erau negri, cu excepţia noastră şi a câtorva călători. Prima zi aici mi-a fost puţin mai dificilă, atât din cauza climei care era aproape sufocantă, cât şi pentru faptul că eram pe un teritoriu pe care nu-l cunoşteam; m-am simţit ca un copil de 3-4 ani pe care îl duci pentru prima dată la grădiniţă, toţi cei din jurul lui sunt străini pentru el, nu cunoaşte bine locul, iar când mama pleacă de lângă el îşi dă seama că a rămas singur şi începe să plângă. Aşa este în prima zi, după câteva zile reuşeşte să facă cunoştinţă cu ceilalţi copii şi începe să se simtă din ce în ce mai bine, urmând să meargă la grădiniţă cu cea mai mare plăcere şi să se simtă ca la el acasă. Acum totul începe să meargă bine aici; atât acomodarea cu clima cât şi cea cu locul de muncă. Este uimitor să vezi cu câtă dăruire participă lumea la Liturghie şi cât de mulţi copii şi tineri vin sâmbăta la cateheză. Ceea ce îmi dă curaj acum la început este şi faptul că ştiu că nu sunt singură; sunt atâtea persoane care se roagă pentru noi. Sper că Dumnezeu îmi va da sănătate şi harurile de care am nevoie ca să duc la bun sfârşit ceea ce am început (Mihaela Gal - asistentă medicală în Coasta de Fildeş).

- Despre Africa auzisem, citisem multe lucruri, dar întâlnirea cu Africa reală, nu cea din cărţi, fotografii sau casete video, te marchează. Ajunsă la Lome (capitala ţării), mă aşteptam să văd un oraş după modelul occidental, dar am avut impresia că sunt într-un sat mare, care are totuşi unele străzi asfaltate şi câteva construcţii moderne. Sărăcia, mizeria în care trăiesc multe familii, boala, suferinţa sunt întâlnite la tot pasul, dar totodată zâmbetul permanent, bucuria de a trăi te lasă fără cuvinte. Aici am înţeles ce înseamnă să te dăruieşti total slujirii celui aflat în suferinţă, uneori să lupţi cu mentalităţi atât de diferite pentru a salva viaţa unui copil, trăind o "aventură a iubirii" (Monica Bogdănel - educatoare în Togo).

Au consemnat pr. Benone Lucaci şi pr. Pavel Chelaru