Patru polonezi la cinstea altarelor

Duminică, 18 august, cu ocazia vizitei sale în Polonia, Sfântul Părinte a ridicat la cinstea altarelor patru polonezi: arhiepiscopul Zygmunt Szczęsny Feliński, preotul Jan Balicki, preotul iezuit Jan Beyzym şi sora Sancja Szymkowiak.

Arhiepiscopul Zygmunt Szczęsny Feliński. S-a născut la 1 noiembrie 1822, într-o familie nobilă şi religioasă. A fost episcop de Varşovia. A exercitat ministerul său episcopal în perioada în care Polonia a fost divizată în trei părţi. A fost deportat în Rusia unde a continuat, timp de douăzeci de ani, să apere credinţa catolică şi demnitatea umană, trăind în exil. Numit arhiepiscop titular de Tars, şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în Dieceza de Leopoli, preocupându-se de instruirea ţăranilor: a construit prima şcoală din sat, a deschis o grădiniţă şi a inaugurat o casă a Congregaţiei Surorilor Franciscane ale Familiei Mariei, fondată de el. A murit la Cracovia, la 17 septembrie 1895. Rămăşiţele sale sunt depuse, începând din aprilie 1921, în catedrala din Varşovia. A fost declarat venerabil de către Ioan Paul al II-lea, la 14 aprilie 2001.

Părintele Jan Balicki. S-a născut la 25 ianuarie 1869. A crescut într-o familie cu o puternică trăire religioasă. În urma educaţiei primite a decis să se consacre lui Dumnezeu. Şi-a exercitat slujirea mai ales ca profesor de teologie dogmatică în Seminarul diecezan, apoi în calitate de confesor şi formator de noi preoţi. A dedicat lui Dumnezeu şi oamenilor toţi anii vieţii sale sacerdotale, fiind un predicator stimat de mulţi oameni, un confesor carismatic şi un păstor în căutarea oiţelor rătăcite. A murit la 15 martie 1948. Este un exemplu pentru toţi preoţii, mai ales pentru capacitatea sa de a uni viaţa de rugăciune cu apostolatul, pentru modul cum a ştiut să-şi ajute aproapele în nevoile sale materiale şi spirituale, pentru modul cum se poate ajunge la sfinţenie prin evanghelizarea lumii.

Părintele Jan Beyzym. S-a născut la 15 mai 1850. Este cunoscut mai ales ca un slujitor al leproşilor. În calitate de membru al Societăţii lui Isus, şi-a dedicat toate eforturile şi tot talentul pentru a uşura suferinţele bolnavilor de lepră. La vârsta de 48 de ani a plecat în Madagascar, desfăşurându-şi acolo slujirea sa misionară. A murit la 2 octombrie 1912. Viaţa sa a fost caracterizată de o credinţă vie şi de sentimentul dreptăţii, de o iubire filială faţă de Maica lui Dumnezeu, de zelul apostolic pentru mântuirea oamenilor şi de grija pentru cei săraci.

Sora Sancja Szymkowiak. S-a născut la 10 iulie 1910. A primit o solidă educaţie în familie, încât de tânără s-a remarcat printr-o bunătate excepţională şi o autentică devoţiune, fascinând prin seninătate şi simplitate. Şi-a maturizat chemarea sa la sfinţenie ca studentă la universitate, iar apoi în cadrul Congregaţiei Fiicelor Mariei Îndurerate (numite Serafitki), în localitatea Poznań. Atentă la nevoile tuturor, în mod deosebit s-a aplecat asupra celor săraci şi suferinzi, dedicându-se operelor de caritate în cartierul cel mai sărac al oraşului. Supusă voinţei lui Dumnezeu, răspândea în jurul ei pace şi speranţă. Viaţa sa, marcată de simplitate, a fost încoronată cu dăruirea sa totală în favoarea aproapelui, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. A murit la 29 august 1942.

Traducere de Ovidiu Bişog