Sfânta Fecioară de pe Muntele Carmel

Centru de spiritualitate

Sâmbătă, 3 august, la ora 10.30, va avea loc la Luncani, judeţul Bacău, inaugurarea Mănăstirii "Maicii Domnului de pe Muntele Carmel şi a profetului Ilie", Centru de Spiritualitate al Ordinului Carmelit. Celebrarea, la care va fi prezent şi priorul general al Ordinului Carmelit, Joseph Chalmers, va fi prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Această mănăstire este un loc de reculegere, rugăciune şi pelerinaj, deschis tuturor. Ea se vrea a fi şi "un omagiu adus poporului român pentru mărturia eroică a credinţei sale creştine atât în trecut cât şi în prezent".

Tradiţia Bisericii Catolice şi pietatea populară din totdeauna au dorit să se raporteze la Fecioara Maria cu ajutorul a diferite titluri care exprimă, pe de o parte, profunda credinţă a poporului lui Dumnezeu, şi, pe de altă parte, nenumăratele haruri pe care Fecioara le mijloceşte. În calendarul liturgic, pe 16 iulie este memoria Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, venerată ca maică, soră şi patroană de către fraţii Ordinului Carmelit care o celebrează în mod solemn. Fecioara Carmelului este cunoscută de către credincioşi îndeosebi prin devoţiunea scapularului, dar trebuie adăugat că raportul cu Maria îmbrăţişează o realitate mult mai amplă şi profundă care este cea a spiritualităţii carmelite.

Ordinul Carmelit a luat fiinţă în Israelul de azi, pe Muntele Carmel, aproximativ în secolul al XII-lea. A fost format din cruciaţi, peregrini, oameni de-ai locului care s-au reunit împreună însufleţiţi de idealul vieţii eremite. Încurajaţi şi susţinuţi de zelul profetului Ilie şi având ca exemplu pe Fecioara Maria, trăiau în urmarea lui Cristos pentru a dărui lui Dumnezeu o inimă pură şi a experimenta încă din această viaţă prezenţa Domnului. Recunoaşterea juridic-ecleziastică începe cu patriarhul din Ierusalim, sfântul Albert, care printr-o scrisoare sintetiza şi confirma stilul lor de viaţă. Această scrisoare va deveni ulterior Regula Ordinului Carmelit, aprobată cu unele modificări de către papa Inocenţiu al IV-lea în anul 1253.

Spiritualitatea carmelită este îndeosebi mariană. A aparţine Mariei, ca fii preaiubiţi, în această vale a lacrimilor, implică abandonul filial şi încrezător celei care se îngrijeşte de fiecare dintre noi ca o mamă de familie de proprii fii. A sta sub ascultarea Mariei comportă împlinirea cuvântului lui Dumnezeu după cum ea însăşi este un exemplu sublim de ascultare. Fecioara Maria ne învaţă să facem tot ceea ce Isus Cristos va vrea să ne poruncească.

Căile Mariei sunt căile fiecărui creştin, întrucât ea reprezintă modelul suprem de credinţă pentru noi care credem fără să fi văzut. Abandonul Mariei, în mod esenţial, reprezintă o atitudine contemplativă, deoarece în tăcerea şi în singurătatea propriei inimi conservă şi meditează încontinuu cuvântul lui Dumnezeu. Cu acest spirit ea are tăria de a înfrunta "ceasul lui Cristos" şi de a depăşi "scandalul crucii".

Spiritualitatea mariană a Carmelului acoperă o istorie de 750 de ani şi se poate spune că această istorie s-a extins şi în Dieceza de Iaşi. Din anul 1996 s-a început construirea unui Centru de Spiritualitate Carmelită ce cuprinde o biserică sanctuar, un convent de fraţi, o comunitate de surori carmelite şi o casă de ospitalitate. În ziua de 3 august se va inaugura oficial complexul de spiritualitate; importantul moment va avea ca punct culminant sfinţirea icoanei sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, realizată în spirit ecumenic, cu puternice caracteristici orientale.

"Floarea Carmelului / viţă de vie aleasă, / strălucirea cerului, / steaua mării, / numai tu / eşti Fecioară şi Maică. / Maică blândă şi neprihănită, / fii protectoarea carmeliţilor". Este cea mai antică rugăciune a Ordinului Carmelit care a răsunat neîncetat de-a lungul timpurilor, amintind că Fecioara Maria are mereu privirea aţintită spre fiii ei preaiubiţi care se află încă pe lungul şi anevoiosul drum al credinţei.

Paul Bacoşcă