Împărăţia lui Dumnezeu

În decursul mileniilor, omenirea a cunoscut multe imperii, care de care mai pretenţioase în programe şi legislaţii, în cuceriri şi prăbuşiri. Istoria lor, în fond, este aceea a naturii umane neastâmpărate, orgolioase, limitate şi nu de puţine ori falimentare.

Concomitent cu această istorie agitată a omenirii, constatăm o intervenţie din partea Creatorului, stăpânul şi dirijorul universului, dezvăluindu-şi împărăţia sa. Un moment crucial al acestei dezvăluiri îl vedem în întruparea Cuvântului lui Dumnezeu în ieslea Betleemului.

Începându-şi activitatea de propovăduire, Isus Cristos spune: "S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie" (Mc 1,15).

Ce deosebire între cele două feluri de împărăţii! Împărăţia umană, mai mult sau mai puţin cuprinzătoare, efemeră, şi împărăţia universală, durabilă, a lui Dumnezeu! În faţa lui Pilat, Isus precizează că împărăţia sa "nu este din lumea aceasta", adică nu este aidoma împărăţiilor omeneşti cu mijloacele şi falimentele lor. Împărăţia lui Dumnezeu este de ordin spiritual, adresându-se sufletelor nemuritoare, create după chipul şi asemănarea Creatorului. Intrarea în circuitul spiritual mântuitor se realizează prin convertire, adică prin lepădarea de duhul cel rău (Satana), şi ataşarea de trimisul lui Dumnezeu care aduce vestea cea bună, evanghelia. În acest scop îi alege pe cei 12 şi îi trimite în toată lumea să ducă această veste. Aşadar, împărăţia lui Dumnezeu este aceea a evangheliei: împărăţia adevărului şi a vieţii, a sfinţeniei şi a harului, a dreptăţii, a iubirii şi a păcii. Cât de sugestive sunt în această privinţă cele şapte parabole relatate de evanghelistul Matei în capitolul al XIII-lea al evangheliei scrise de el. Intrăm în al doilea an al mileniului al treilea. Chiar dacă pentru lumea contemporană cuvintele imperiu, împărat, din punct de vedere socio-politic sunt demodate, pentru viaţa spirituală a întregii lumi pentru care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu întrupat, împărăţia vestită de Isus Cristos rămâne mereu actuală, fiind expresia iubirii fără de sfârşit. Toţi fiii Bisericii care trăiesc iubirea prin Cristos, cu Cristos, în Cristos, în unire cu Duhul Sfânt, spre cinstea şi mărirea Tatălui, vor avea fericirea adevărată a copiilor lui Dumnezeu.

Merită să luptăm pentru această împărăţie urmându-l pe comandantul suprem, împăratul universului: Isus Cristos

Mons. Anton Despinescu