Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

Vă răspundem...

* Ne-au scris de sărbători: Maria și Iohannes Baetz (Germania). Vă mulțumim pentru urări și vă dorim ca Isus Cristos, care este învierea și viața, să aducă și în viața dv. belșug de haruri, bucurii, sănătate și pace lăuntrică.

* Mihai Dumea (Săbăoani-Neamț). Evenimentele pe care dv. le semnalați, referitoare la papa Ioan Paul al II-lea, suntem convinși că au rămas în memoria tuturor creștinilor din lumea întreagă. De unele ne vom aminti întotdeauna cu bucurie lăuntrică și emoții profunde, de altele (atentatul din 1981), cu tristețe. În octombrie 1978, o dată cu numirea sa ca papă, Sfântul Părinte întâmpina lumea cu acele memorabile cuvinte "Nu vă fie teamă!"; trei ani mai târziu, când gloanțele i-au pătruns în trup, papa, deși rănit grav, a trecut cu mult curaj acest prag al suferinței. Referitor la vizita papei în România, eveniment singular în istoria poporului român, ea a fost un dar de la Dumnezeu, ca rod al rugăciunilor și al iubirii noastre pentru Sfântul Părinte.

* M.B. (Frumoasa). Rugați-vă pentru păstorii dv. sufletești. Cât despre rugămintea dv., ea nu se poate îndeplini: orice preot a jurat ascultare față de episcop. Atunci când acesta socotește că trebuie să facă experiență și într-o altă parohie, trebuie să meargă acolo. Și apoi nu trebuie să vă gândiți numai la binele dv., ci și la al celorlalte comunități.

* Iulia Fechetă (Adjudeni). Vă mulțumim pentru poeziile trimise. Din păcate, datorită numărului mare de strofe și al faptului că nu avem spațiul necesar ele nu pot apărea.

* Maria M. (Oituz). Nu trebuie să vă lăsați influențată de "vorbele vecinilor" și să lăsați ca ele să distrugă încrederea în cineva sau să distrugă chiar o prietenie. Mai cinstit ar fi un dialog sincer cu prietenul dv. care să clarifice eventualele neînțelegeri. În ceea ce privește căsătoria pe care Isus Cristos însuși a ridicat-o la demnitatea de sacrament, nu trebuie să uităm că ea face parte din "planul lui Dumnezeu", deoarece "Dumnezeu însuși este autorul căsătoriei".

* Grazziela Amaximoaei-Vitvițchi (Siret-Suceava). "În acest an creștinii sunt una, o singură Biserică a lui Cristos, anul acesta avem Paștele împreună! (...) Va fi cel mai frumos Paște de până acum. Nu va conta că faci parte dintre "noi" sau "voi", ci că ești creștin și participi cu tot sufletul la una dintre cele mai mari sărbători ale creștinismului, învierea Domnului nostru, Mântuitorul tuturor neamurilor, Isus Cristos".

Bucuria de a sărbători Paștele împreună am trăit-o toți creștinii din lumea întreagă. Trebuie să ne rugăm mai mult pentru ca această sărbătoare creștină să fie sărbătorită la aceeași dată de către toți creștinii, indiferent de confesiune. Vă mulțumim și pentru urările de Paști, dorindu-vă numai bucurii și haruri de la Dumnezeu!

* Daniela Borto (Bacău). Îți mulțumim pentru creațiile trimise. Mai perseverează, începutul e promițător!

* Alina P. (Onești). Gândurile tale sunt, în parte, rodul frământărilor tale în fața problemelor vieții, cu care te confrunți. Sugerându-ți să nu te lași purtată de gânduri pesimiste și să ai mai multă încredere în tine, noi îți dorim să treci cu bine cele două examene și să nu uiți că scopul și ținta oricărui creștin este și va fi întotdeauna Isus Cristos. Succes!

* Mihail Popa (Târgu Jiu). Vă mulțumim pentru urările de Paști și vă dorim multă înțelepciune în tot ceea ce faceți, bucurii și pace lăuntrică. În ceea ce privește scrisoarea adresată părintelui paroh, vă sugerăm să o trimiteți pe adresa parohiei unde activează Sfinția sa. Revista nu are spațiul necesar publicării ei.

* Anca Hurmuz (Sagna). "De la începutul acestei scrisori vreau să vă spun că citesc cu pasiune toate revistele care sunt făcute de dv. Am 11 ani..., mama mea a murit când aveam trei ani..., la trei ani am trăit o dramă deosebită. De atunci nu mai sunt așa de fericită. Vreau să-mi dați sfaturi dacă trebuie să mai scriu poezii, ce defecte am, ce calități. Îmi place să cânt cântecele de la biserică, îmi place să învăț, să merg în excursie, iubesc foarte mult animalele, îmi place să mă joc cu ele, îmi place să merg la școală. Când mă împărtășesc simt că am început o viață nouă, parcă sunt pe altă lume. (...) Vreau să mulțumesc pe această cale profesoarei de religie pentru că m-a îndemnat să vă trimit această scrisoare. Dumneaei este ca o mamă... ne învață rugăciuni, cântece, să deosebim binele de rău, adevărul de minciună, frumosul de urât, ura de iubire".

Dragă Anca, scrisoarea ta ne-a surprins plăcut. Ești o mică și fidelă cititoare a revistelor și pentru aceasta noi îți mulțumim. Deși ai trăit de mică o adevărată dramă, prin pierderea mamei, nu trebuie să spui că ești nefericită. Și aceasta dintr-un motiv foarte temeinic: Isus te iubește, cei care te cresc, de asemenea, te iubesc; și noi te iubim pentru că am descoperit în tine o ființă sensibilă, serioasă, iubitoare de frumos și mai ales, te considerăm o adevărată prietenă. Fii, așadar, bine venită în rândul micilor noștri prieteni! În ceea ce privește poeziile tale și sfaturile pe care ni le ceri îți mărturisim că ești pe drumul cel bun. Nu îți lipsește talentul și credem că Dumnezeu ți-a dat harul de a așterne pe hârtie trăirile tale. Îți recomandăm să citești foarte multă poezie, deocamdată destinată copiilor, din poeți, precum Ana Blandiana, Elena Farago, G. Topârceanu, Traian Dorz etc., să asculți îndrumările educatorilor tăi pentru a te putea perfecționa în acest gen literar și, cine știe, poate că într-o zi vom veni la tine pentru un autograf. Dar pentru a ajunge aici, trebuie multă muncă și multă voință. Noi credem că vei reuși. Din poeziile trimise am oprit câteva pentru revista "Isus, prietenul copiilor". Îți dorim succes în tot ceea ce faci și așteptăm să ne mai scrii!

* Florinel Anton (Târgu Ocna). "De la început vreau să spun că eu mă aflu într-un loc mai puțin obișnuit pentru dv. Deci vă pot spune că mă aflu în închisoare, mai precis în spitalul penitenciar Târgu Ocna, unde am de executat o pedeapsă de 18 ani, din care am executat nouă ani și aș mai avea încă trei ani. Datorită vieții mele trăită în desfrâu și păcat am ajuns în acest loc al groazei, dar stau de multe ori și mă întreb dacă nu cumva a fost voia Domnului să ajung aici, căci altfel nu cred că aș fi ajuns să cunosc câte ceva din tainele Sfintei Scripturi. La Craiova, unde am stat aproape opt ani, am cunoscut primele date din istoria lui Isus; nu știam absolut nimic și sunt ferm convins că dacă nu ajungeam aici, niciodată nu aș fi avut timp să studiez despre Dumnezeu. Datorită condițiilor precare din închisoare, am ajuns să mă îmbolnăvesc și să fiu adus aici, la Târgu Ocna, unde pentru prima dată am participat la un concurs pe teme de credință, unde în lipsă de documentare, totuși am luat locul patru, adică mențiune, și am fost recompensat cu revista "Lumina creștinului" nr. 10 din luna octombrie 2000. Citind cu mult interes această revistă publicată de redacția dv., am decis să vă scriu și să vă rog dacă binevoiți să-mi publicați și mie câteva rânduri. Mă numesc Anton Florinel, am vârsta de 39 de ani, adresa mea este: Spitalul penitenciar Târgu Ocna, str. Crizantemelor, 9, jud. Bacău, 5467-Târgu Ocna. Doresc din tot sufletul să corespondez cu creștini și creștine din țară pe teme de credință, pentru a deveni un bun creștin și pentru a-mi îmbogăți cunoștințele despre minunata istorie a Domnului Isus. Cine dorește și are posibilitatea poate să-mi trimită hrană spirituală care să conțină literatură creștină, adică: broșuri, cărți și reviste".

Faptul că l-ați descoperit pe Cristos, chiar în condițiile vitrege și în încercările grele prin care treceți trebuie să vă dea certitudinea că Isus, care a venit pe lume pentru mântuirea noastră, poate fi prezent oricând și oriunde este dorit. Fie ca această schimbare și această dorință a dv. de a-l cunoaște pe Mântuitorul să dea roade și să vă aline. Rugați-vă, pentru ca viața dv. să fie de-acum încolo sub semnul luminii, iubirii și al speranței pe care Isus le-a semănat în sufletele creștinilor. Să sperăm că în urma publicării adresei veți primi și hrana spirituală atât de mult-dorită de dv.

* C.M. (Bacău). Sunt o cititoare oarecare a revistei dv. Vreau să vă rog să îmi citiți această scrisoare și să îmi scrieți un răspuns ca să știu ce am de făcut mai departe. Până la vârsta aceasta (25 de ani) am cunoscut foarte mulți băieți, dar numai pe doi dintre aceștia i-am iubit, am simțit ceva aparte pentru ei, dar au fost zadarnice fiindcă au fost iubiri imposibile. Pe când pe ceilalți băieți i-am considerat: prieteni foarte buni, i-am luat ca pe frații mei cu care să îmi pot petrece timpul liber. (...)

S-a citit cu atenție scrisoarea trimisă. V-ați complicat mult viața. E un amestec de neînțeles: rugăciune, participare la Liturghie, dat în cărți, superstiții, practici păgâne, credință în cununie legată... N-ați făcut o alegere clară pentru Cristos și pentru principiile creștine. Ce înseamnă: "i-am arătat că țin la el încât am acceptat propunerea lui..."? Este oare acest lucru o dovadă a dragostei? Dovada dragostei o găsiți în cuvintele lui Cristos: "Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu" (In 14). Suntem în timpul pascal: Isus este viu; e o șansă ca să reînviați împreună cu Cristos și să vă întâlniți cu el printr-o întoarcere sinceră și căință față de păcat. Lăsați-l pe băiat să se decidă încotro vrea să apuce. Discutați serios cu el în această privință și faceți-l să se decidă cât mai repede.

* C.B. (jud. Suceava). "Iubită redacție "Lumina creștinului", sunt un tată a trei copii botezați catolic, au primit și prima sfântă Împărtășanie și sfântul Mir. Una din fete s-a căsătorit și s-a cununat ortodox. Această fiică a fost părăsită de bărbatul ei prin divorț. Actualul soț al fiicei mele a fost și el căsătorit și divorțat, datorită soției sale, care l-a părăsit. Acum acești doi recăsătoriți ar vrea să se cunune catolic. Această cununie Biserica Catolică nu o aprobă. Fiica merge cu regularitate la biserica catolică, nu primește sfânta Împărtășanie de atâția ani, ca sancțiune pentru divorț. (...) Nu am putut găsi o cale ca aceștia doi să primească cununia catolică. Dacă nu se poate să se cunune, măcar să se poată spovedi și împărtăși fiica mea. (...) Vin cu întrebarea, dacă nu cumva este posibil ca fiica mea să se cunune ortodox și apoi să treacă la religia catolică? Nu știu dacă acești ortodocși nu au probleme cu divorțul, la trecerea la religia catolică. Sunt tată în vârstă de 77 de ani și aș vrea să mor fericit că fiica mea poate să primească sfânta Împărtășanie în Biserica unde a fost botezată. Aștept răspunsul dv. cu mari emoții și mă mângâi la gândul că va fi un răspuns așa cum îl aștept. Este atât de vinovat acest copil al lui Dumnezeu că nu există cale de iertare a păcatelor și să fie iarăși curat cum își dorește acest copil?"

Orice păcat este iertat de către Dumnezeu dacă este părăsit. Starea de recăsătorire se cheamă păcat; Scriptura numește acest păcat adulter. Dacă aveți un Nou Testament puteți găsi cu ușurință textul: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă... Oricine își lasă soția și ia alta în căsătorie, este adulter față de ea. Tot așa dacă femeia își lasă bărbatul și se mărită cu altul, este adulteră" (Mc 10,911-12). Atunci când cineva se căsătorește spune "da" la bine și la greu, în timp de sănătate și în timp de boală și consimte în mod liber să trăiască în fidelitate și dăruire totală față de celălalt, nu pentru un an sau doi, ci pentru toată viața. Dacă este pentru toată viața, noi nu putem să spunem altfel. În plus, cum s-a mai notat și altă dată în această revistă, în fața lui Dumnezeu soțul fiicei dv. este acela cu care, într-o zi, a jurat că va trăi împreună până ce moartea îi va despărți, o altă căsătorie nefiind posibilă atât timp cât soțul îi trăiește. De altfel, nici Biserica Ortodoxă nu recomandă o a doua căsătorie, cel puțin în teorie. Iată ce răspuns găsim în cartea "Învățătura de credință creștină ortodoxă", Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, la întrebarea: Sunt îngăduite de Biserică a doua și a treia nuntă? A doua și a treia nuntă erau privite odinioară de Biserică cu mai multă asprime și îngăduite numai ca un pogorământ făcut pentru slăbiciunea firii omenești. De aceea erau însoțite de unele epitimii sau canoane de pocăință (oprirea de la sfânta Împărtășanie). Astăzi însă, deoarece asemenea căsătorii au devenit mai dese, Biserica e nevoită să le îngăduie și să le binecuvânteze, pentru a nu lăsa pe cei împreunați cu legătura trupească, să trăiască în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, sperăm că ați observat și dv., învățătura Bisericii Ortodoxe are același răspuns cu privire la căsătorie, chiar dacă în practică lucrurile stau altfel. Ea consideră a doua și a treia căsătorie o cedare, "un pogorământ" de la porunca lui Isus.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat