Bucuriile şi tristeţile românilor

În Ţara Sfântă

În perioada 8-25 aprilie Preasfinţitul Aurel Percă împreună cu pr. Cornel Cadar au fost prezenţi în Ţara Sfântă pentru a vizita comunităţile româneşti. Sâmbătă, 21 aprilie, surorile Maria şi Irina Patraşc din Institutul Diecezan "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" au depus voturile perpetue în faţa episcopului în biserica Patriarhiei Latine. Episcopul Aurel Percă i-a întărit şi i-a încurajat pe români, a purtat salutul PS Petru Gherghel, s-a întâlnit cu Michel Sabbah, patriarhul latin de Ierusalim, cu ep. Kamal Hanna Bathish, vicar general şi vicar patriarhal pentru Israel şi cu Giacinto-Boulos Marcuzzo, episcop de Nazaret. Românii au fost întâlniţi la Yaffo-Tel Aviv, Modiin, Haifa, Ierusalim, Rosh Haain, Gan Yavne, Eilat şi Beer Sheva.

În Israel sunt în jur de 1500 de români catolici la lucru în diferite localităţi. Am întâlnit persoane aproape din toate localităţile Moldovei şi câteva din alte părţi ale ţării. Adjudeniul şi Pildeştiul aproape că s-au mutat în Israel! Cei mai mulţi lucrează în construcţii, dar sunt şi care lucrează la hoteluri, baruri sau la menaj. Veniţi pentru prima, a doua sau a treia oară în Israel, românii trăiesc drama tuturor românilor: sărăcia şi şomajul îi împing să caute soluţii pentru ei şi pentru familiile lor. "Lucrez pentru copii, cu ce să-i ţin în ţară?", mi-a spus unul dintre ei.

Cum au ajuns în Israel? "Dacă treci de Caritas, e bine, mi-au spus. "Ce-i Caritasul? am întrebat. "Examenul medical de la Bucureşti, dar şi aici banul vorbeşte", a fost răspunsul. Au trebuit să plătească la un intermediar, să facă vizita medicală şi să cumpere bilet la avion: în total au împrumutat între 1000 şi 1500 $; le trebuie două luni de muncă pentru a putea da banii înapoi. Au contracte pe un an sau doi. Munca la negru e mai avantajoasă, dar mai riscantă: dacă te prinde controlul eşti trimis acasă cu interdicţie de a mai intra în Israel.

Care sunt neîmplinirile lor? "Suntem departe de ţară şi de familie; Trebuie să lucrăm de dimineaţa până seara în condiţii grele. Trebuie să ne facem mâncare şi să spălăm singuri" - a fost răspunsul. Sunt mulţi care suferă umilinţe şi batjocuri: "Nu-ţi place, aud deseori din gura patronului, alţii aşteaptă să vină de la Bucureşti. Eşti liber". "La Liturghie ne simţim mai oameni, părinte, în rest viaţa e monotonă: trezire, muncă, masă"... a spus unul. "Suntem totuşi în ţara lui Isus, am avut ocazia să vedem multe locuri sfinte", a declarat un altul.

În Duminica Floriilor au participat în pelerinajul de la Betfaghe la Ierusalim aproape 150. Grupul de români a fost observat şi apreciat şi de patriarhul latin, ES Michel Sabbah. La Calea sfintei cruci, organizată special pentru ei, marţi, 10 aprilie, condusă de PS Aurel Percă pe acelaşi drum pe care a trecut Isus, după Liturghia celebrată la "Ecce Homo", au participat aproape 100. La Modiin episcopul a fost primit cu flori. Liturghia din noaptea de Paşti s-a desfăşurat într-un garaj special amenajat. "Avem trei bucurii, spunea un muncitor, când vine preotul, când luăm salariul şi când vorbim la telefon acasă; azi bucuria e mai mare, a venit episcopul". La Eilat un părinte iezuit, Padre Alberto, care ştie româneşte, celebrează acum în fiecare vineri seara într-o casă închiriată. Românii întâlniţi acolo au fost puţini, la fel ca la Beer Sheva, a doua zi.

Sâmbătă, 21 aprilie, surorile Maria şi Irina Patraşc au spus "da" pentru totdeauna în faţa Preasfinţitului şi a comunităţii de credincioşi. "Sunt bucuroasă că Dumnezeu ne-a ales şi ne-a chemat în rândul acelora care vor să-i slujească", a spus una dintre surori. "Sunt fericită că acest pas l-am făcut chiar la Ierusalim, atât de aproape de Sfântul Mormânt, locul Învierii lui Isus. Am fi vrut tare mult să fie părinţii şi fraţii aici..., dar vor vedea caseta", a declarat cea de-a doua. Ele au fost înconjurate de sora Xaveria (de origine română) şi de surorile boromite românce care au făcut o adevărată sărbătoare pentru surori. De asemenea au fost prezente sr. Regina Patraşcu din acelaşi institut diecezan, surori din Congregaţia "Sfântul Iosif" din Tel Aviv, precum şi fraţi din Congregaţia "Fraţii Şcolilor Creştine". Mulţi credincioşi români au ţinut să participe la pasul important pe care l-au făcut cele două surori.

De la 1 iulie 1995 pr. Iosif Dorcu este asistentul spiritual al românilor din Ţara Sfântă. Are misiunea de a sta la dispoziţia lor în dificultăţile sufleteşti şi de a-i aduna împreună pentru zilele de sărbătoare. Este entuziast şi plin de speranţă. Străbate în fiecare sâmbătă sute de kilometri pentru a-i întâlni. E ajutat de cele două surori care sprijină activitatea pastorală a părintelui: una se ocupă de muzică, alta îi antrenează în cântare. La două săptămâni iese o foaie: "Cuvânt românesc" în care muncitorii sunt informaţi despre ce se întâmplă în lume şi în ţară, găsesc meditaţii şi gânduri creştine. Care sunt împlinirile şi neîmplinirile unui preot care lucrează în Ţara Sfântă? a fost întrebat. Sfinţia sa a răspuns că se bucură că mulţi români participă la Liturghie şi sunt interesaţi de credinţă; că prin acel buletin "Cuvânt românesc" reuşeşte cât de cât să facă puţină cateheză. Îi creşte inima când îi vede pe români la locurile sfinte care au marcat istoria poporul ales, şi le explică locurile pe unde au trăit Isus, Maica Sfântă, şi apostolii: a organizat 40 de pelerinaje cu românii în acest sens. Mi-a povestit cu multă bucurie cum cineva l-a întrebat odată: "Cum aţi făcut părinte, că aţi adus la Biserică atâţia bărbaţi, la noi vin mai mult femeile?" Neîmplinirile sunt legate de depărtarea de ţară şi de neinteresul multor români catolici pentru cele sfinte. Rămâne dezamăgit de fiecare dată când mesajul Sfinţiei sale nu ajunge la toţi.

La Liturghie i-am văzut cântând şi rugându-se pe bărbaţii care acasă poate n-au deschis gura niciodată în biserică. Unii dintre ei au luat Noul Testament, catehismul sau cartea de rugăciuni cu ei. După Liturghie i-am observat rămânând în bancă în rugăciune sau citind. La sfârşitul celebrării mai rămân împreună, se cunosc, îşi împărtăşesc gândurile, bucuriile şi durerile. În locurile unde se celebra Liturghia am întâlnit şi creştini ortodocşi care suspină după o slujbă în limba română, dar nu are cine să le-o facă.

Nu toate lucrurile stau bine: pe unii români Bachus i-a prins în mrejele lui: ce câştigă într-o săptămână fac praf la final pe băutură. Fuga după muncă îi face pe alţii să nu găsească timp de biserică şi de rugăciune. Fiind plătiţi cu ora, lucrează cât mai mult, chiar şi în ziua liberă. Cei întâlniţi au povestit despre alţii adevărate drame: familii destrămate, copii rămaşi pe drumuri: băutura şi alte vicii au pus stăpânire peste o parte din români şi i-a adus în sapă de lemn. Mulţi nu ştiu de faptul că se celebrează o Liturghie în româneşte sau n-au avut curajul să se anunţe la părintele (din cei 1500, doar 500-600 sunt înscrişi); sunt tineri care, scăpaţi de acasă de sub privirile părinţilor, au intrat în anonimat şi nu mai au treabă cu Dumnezeu şi cu Biserica.

Am văzut în Ţara Sfântă drama şi amarul fraţilor români, împlinirile şi neîmplinirile lor, tristeţile şi bucuriile. Ne-am bucurat că am fost în ţara lui Isus, prin locurile pe unde a trecut el odinioară şi în zilele cât am stat acolo ne-am tot gândit şi ne-am întrebat: când va învia şi naţiunea română? Şi ne-am rugat pentru români.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Programul Liturghiilor în limba română
- Yaffo-Tel Aviv: ora 08.00 (în fiecare sâmbătă)
- Ierusalim: ora 11.00 (în fiecare sâmbătă)
- Modiin ora 13.00 (sâmbăta, la două săptămâni)
- Haifa ora 17.00 (sâmbăta, la două săptămâni)
- Gan Yavne ora 15.30 (sâmbăta, la două săptămâni)
- Beer Sheva ora 18.00 (sâmbăta, la două săptămâni)
- Rosh Haain ora 18.00 (vinerea, la două săptămâni)
- Eilat (o dată pe lună)

Adresa: Pr. Iosif Dorcu, Rehov Nachman Mibraslav 13, 68089 - Yaffo-Tel Aviv, Israel
tel. 0097.235.083.452; e-mail: dorcu_iosif@hotmail.com