Vă răspundem...

* Cristina (Roman). Vă mulţumim pentru poemul-mărţişor pe care ni l-aţi trimis, dorindu-vă ca "aripa Duhului Sfânt" să v-atingă şi pe dv. şi să v-aducă numai haruri şi bucurii spirituale. Din poemul dedicat învierii Domnului am reţinut: "Prin Cristos înviat / Purtată, ocrotită / Pe reverul... tânăr aflat / Din seninul iubirii, /... deschide pe cer / Licăr de gând... înălţat / În miracol de-a fi... / Cristos a înviat!"

* Antonia Ştefania Gheorghiu (Moineşti). "Cristos a înviat! Primiţi lumina lui Cristos! Întreaga creaţie freamătă de viaţă nouă. Trăim bucuria Paştelui! Isus Cristos, biciuit, încoronat cu spini, dispreţuit, condus la cruce, răstignit şi judecat ca un răufăcător, a înviat, a înviat în splendoarea slavei sale, ieşind victorios din mormânt pentru a conduce mersul istoriei umane înainte, şi în mileniul trei, spre a realiza voinţa Tatălui ceresc şi a planului său de mântuire".
Vă mulţumim pentru gândurile şi urările frumoase cu ocazia sărbătorii Paştelui.

* Anca Hurmuz (Sagna), Petru Blaj (Săbăoani), Cristina (Moineşti), Maria M. (Oituz), C.M. (Bacău), C.B. (Suceava). Răspunsuri la scrisori veţi primi în numerele viitoare.

* Irina Mare (Bixad-Trip, jud. Satu Mare). Cartea de cântece pe care aţi dorit-o credem că deja aţi şi primit-o prin poştă. Vă mulţumim şi pentru urările făcute cu prilejul Paştelui şi vă dorim ca sfânta Familie să vă ocrotească familia şi să aveţi parte numai de armonie şi înţelegere în sânul ei.

* Gram (Oţeleni). Vă mulţumim pentru aprecierile făcute privind revista "Lumina creştinului". Dacă ea a devenit pentru dv. "o necesitate indispensabilă, un sprijin pentru momentele mai grele" atunci truda noastră nu este zadarnică. Datorită spaţiului limitat pe care suntem nevoiţi să-l acordăm poeziei am selectat pentru această rubrică următoarele versuri din poezia "Comuniune": "Ce e ploaia pentru flori / şi nectaru pentru-albine / eşti Isuse pentru mine. / Eşti surâs de dimineaţă / şi dorinţa mea de viaţă / (...) Lacrimii de bucurie / i-aş striga în gura mare / (...) că nu-i rost în astă lume / că nu-i răsărit de soare / că nu-i gând care să zboare / fără tine, fără tine...

* O tânără - I. (jud. Suceava). "Vă scrie o tânără care vă stimează şi vă iubeşte pentru că ne îndrumaţi numai spre bine atunci când simţim că decădem (...) Cu ceva timp în urmă, cu aproape doi ani, am cunoscut un băiat de care, cu timpul, m-am îndrăgostit. După ce a venit din armată mi-a propus să ne căsătorim. La început am crezut că zice în glumă, dar mai apoi mi-a demonstrat că şi el mă iubeşte. El este ortodox, iar părinţii lui nu vor să facem nici măcar căsătorie mixtă. (...) Părinţilor mei le place de prietenul meu şi au acceptat să facem logodna. Au crezut că pot să-i convingă pe părinţii lui să facem căsătorie mixtă. Desigur că nu au reuşit şi s-au împăcat cu ideea că nu voi mai fi catolică. (...) Dragă redacţie, aş vrea foarte mult să ştiu răspunsul la întrebarea pe care mi-o pun zilnic: pot să mă căsătoresc fără să fi primit Mirul?"

Ca să ştiţi încotro înclină balanţa trebuie să vă răspundeţi la câteva întrebări: de ce vreţi să primiţi Mirul? Numai aşa pentru că se miruieşte toată lumea? Mirul înseamnă confirmarea făgăduinţelor de la Botez, darurile Duhului Sfânt... Nu ar fi o contradicţie ca azi să vă miruiţi şi mâine să părăsiţi Biserica? Când Cristos ne cere să-l urmăm, el doreşte s-o facem cu toată inima, nu cu jumătate de măsură. El ne spune că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu din toată inima, cu tot cugetul, din toate puterile... Aşa stând lucrurile, reflectaţi mult: în alegerea pe care o faceţi ţineţi cont de ceea ce vă spune conştiinţa sau de "binele" dv.? Alegeţi o altă Biserică din convingere sau doar pentru că nu aveţi încotro?

* Lucia (Luizi-Călugăra), Monica-Alina Giurgilă (Buruieneşti), Ana Petrila (Hălăuceşti), Simona-Claudia Balint (Bacău), Daniel-Iosif Juşcă (Nicolae Bălcescu), Lucia Andrici (Roman). Vă înţelegem dorinţa ca poeziile dv. să fie publicate în paginile revistei. În aceeaşi măsură vă rugăm şi noi să înţelegeţi că această revistă nu este nicidecum literară, menită să publice numai creaţii poetice. "Lumina creştinului", în cele 28 de pagini ale ei, se străduieşte să cuprindă o paletă largă de subiecte şi teme religioase, care să se adreseze tuturor creştinilor, indiferent de vârstă şi categorie socială. De asemenea, dincolo de talentul şi de exigenţele care se impun pentru a scrie poezie, de cunoaşterea corectă a limbii române şi de mesajul creştin pe care trebuie să-l transmită poezia, spaţiul pentru genul poetic este foarte redus. Dat fiind numărul tot mai mare de "creaţii poetice" pe care-l primim, să nu vă surprindă, aşadar, că, din motivele menţionate mai sus, poeziile dv. nu vor fi publicate sau vor fi publicate la date pe care nici noi nu le ştim. De altfel, ceea ce ni se pare cu adevărat important, nu este atât faptul ca numele şi creaţiile dv. să apară în revistă, ci că dragostea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu sunt sentimentele care vă însufleţesc atunci când ne scrieţi.

* Carolina (Piatra Neamţ). Apreciem că vă amintiţi de părintele Dumitru Matei, a cărui "credinţă şi încredere în Dumnezeu" v-au impresionat. Vă dorim să vă dea Dumnezeu putere şi răbdare în suferinţele prin care treceţi acum.

* Mariana Morţi (Galeri). Vă mulţumim pentru susţinerea financiară a editurii. Fie ca Duhul Sfânt pe care Cristos l-a revărsat peste lume, să reverse şi asupra dv. haruri care să vă ajute să învingeţi boala de care suferiţi. Ne vom ruga şi noi pentru aceasta.

* Benone (Bacău). Ne bucură că aţi participat la cele trei zile de misiuni ţinute în cinstea Apariţiei Fecioarei Maria la Lourdes care au avut loc la Luizi-Călugăra şi că ele v-au impresionat. Fie ca acestea să însemne o experienţă în plus, cu consecinţe benefice pentru viaţa dv. de creştin.

* Maria Negru (Oradea). Cartea, cu viaţa sfintei Genoveva, despre care spuneţi că nu aţi întâlnit-o niciunde nu am văzut-o nici noi. Dacă doriţi puteţi comanda cartea "Vieţile sfinţilor", vol. I, de la Librăria "Sfântul Iosif", str. Gen Berthelot, 19, 70749-Bucureşti.

* Iosif Mârţ (Pildeşti). Careul "Sfântul Iosif" dacă ar fi avut mai multe cuvinte legate de temă ar fi fost publicat. Oricum, vă mulţumim şi vă apreciem dexteritatea în a compune rebusuri.

* Claudiu-Cristian Ghiujan, Vasile Marin, Mihai (Penitenciarul Iaşi). Scrisorile dv. au ajuns la părintele Marcel Blaj, care se ocupă de penitenciar. Le va analiza şi va căuta în măsura posibilităţilor să vă ajute.

* Dănuţ Antălucă şi Sorin Palade (Penitenciarul Bacău). Adresa dv. a fost publicată în numărul din decembrie 2000 al revistei "Lumina creştinului". Cei care vor dori să vă scrie vor putea lua adresa de acolo. Vă mulţumim pentru urări şi pentru gândurile bune şi vă dorim pace lăuntrică, răbdare şi putere pentru timpul pe care-l mai aveţi de petrecut în închisoare.

* Daniel Mihai Borş (Penitenciarul Bacău). "Am 26 de ani şi mă aflu în Penitenciarul Bacău pentru un furt de aproape nimic... Am încercat din răsputeri să mă reabilitez, dar, neavând nici un loc de muncă, păcatul m-a îndemnat din nou spre rău. Acest lucru mi-a distrus integral viaţa şi m-a adus iarăşi în aceste locuri sinistre... De mic copil am crezut şi am ştiut ce înseamnă credinţa, însă câteodată am uitat de a şaptea poruncă dată de Tatăl ceresc şi acest lucru m-a costat foarte mult, anume libertatea. (...) Îndemn pe toţi cei ce nu cunosc Biblia să o citească şi să creadă în ea şi-n Dumnezeu până nu va fi prea târziu... Poate se găsesc persoane binevoitoare care m-ar putea ajuta măcar cu cărţi de credinţă pentru a mă putea apropia mai mult de credinţă şi de lumina divină. Adresa mea: Borş Daniel Mihai, Penitenciarul Bacău, str. General Guşe, 3, 5500-Bacău".

Regretul pentru cele făcute este un semn bun. Cu atât mai mult cu cât aţi repetat aceste greşeli. A învinui însă familia şi societatea pentru ceea ce vi s-a întâmplat, nu este o scuză. Aveţi o mamă bolnavă şi nişte fraţi mai mici, care au nevoie de sprijinul dv., pe care, din păcate, nu-l puteţi da de acolo de unde vă aflaţi. Dacă reîntoarcerea la Dumnezeu este pornită din inimă, atunci el nu va rămâne indiferent în faţa suferinţelor dv. şi va găsi o cale de a vi le alina. Rugaţi-vă pentru ca această credinţă să prindă rădăcini în sufletul dv. şi să vă dea tăria de a suporta anii de închisoare. Luaţi legătura şi cu preotul catolic din Bacău, care se ocupă cu deţinuţii.

* Vasile I. Tudosă (Botoşani). Consideraţi revista ca un dar care vi s-a făcut în numele lui Isus Cristos. Mulţumiţi-i neîncetat celui care de 2000 de ani continuă să ne ofere dragostea şi prietenia sa. Adresa dv. a mai fost publicată.

* Petronela (Iaşi). "În anul 1995 m-am căsătorit, iar după doi ani de zile ne-am despărţit. Am încercat să fac tot posibilul să mă împac cu el, dar totul a fost în zadar. Ştiu foarte bine şi nu am să uit niciodată acel jurământ făcut de mine în biserică... Dar am făcut un efort mare ca să-l aduc cu picioarele pe pământ, chiar şi părinţii lui au încercat... La scurt timp după ce plănuisem să ne împăcăm..., am aflat că iar a furat din casă şi că părinţii lui l-au dat afară cred pentru totdeauna... M-am gândit să mă căsătoresc cu altcineva. Ştiu că nu o să acceptaţi aşa ceva, dar e singura mea speranţă de a fi şi eu fericită în viaţă. Acum problema este următoarea: Ce să fac? Eu am fost ortodoxă... oricum o decizie am luat, tot mă căsătoresc... O altă întrebare, dacă mă căsătoresc la ortodocşi, pot să mă căsătoresc cu verigheta de la prima căsătorie? Cu un părinte de la ortodocşi nu am reuşit să vorbesc..., dar ştiu prea bine că la ortodocşi nu contează de câte ori te căsătoreşti şi unde ai mai fost căsătorită. Deci vă rog din suflet să mă ajutaţi cu un răspuns prin revista dv. "Lumina creştinului", eu voi lua în fiecare lună revista şi voi aştepta răspunsul. Oricum în sufletul meu Biserica Catolică va fi pe primul loc, deoarece am învăţat multe lucruri bune de la Biserică şi de la preoţi..."

Se pare că dv. aţi luat deja o hotărâre, în ciuda conştientizării faptului că ea vă poate îndepărta de Dumnezeu. Nu există rugăciuni pentru a doua căsătorie, iar "dezlegări" nu se dau pentru recăsătorire. În Sfânta Scriptură scrie clar: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Mc 10,9). Atunci când v-aţi căsătorit aţi spus "da" la bine şi la greu, în timp de sănătate şi în timp de boală şi aţi consimţit în mod liber să trăiţi în fidelitate şi dăruire totală unul faţă de celălalt. Soţul dv. se află acum în acel "timp de boală". Poate că nu s-au epuizat toate posibilităţile de vindecare şi de împăcare cu el. Cu naşii aţi vorbit? Cine mai poate să-l ajute pe soţul dv. să scape de obiceiurile rele pe care le are? Luaţi legătura cu toţi cei care ar putea să-l ajute. Reflectaţi adânc înainte de a face pasul despre care scrieţi!

* Constantin Filip (Montreal). Prin intermediul părintelui Ioan Anton din Pârgăreşti a ajuns la redacţie o scrisoare din Canada. Publicăm o parte din ea, apreciind faptul că există oameni care nu uită de locurile natale şi de semenii care i-au stat alături în momentele de durere. Nutrim în acelaşi timp speranţa pe care ne-o reaminteşte sărbătoarea Paştelui: într-o zi toţi vor învia.

"Cu ajutorul părintelui Anton sper să puteţi citi aceste rânduri. Eu m-am născut în Pârgăreşti şi am crescut alături de dv. Destinul a făcut ca eu să-mi găsesc locul departe de sat, în Bucureşti şi acum departe de ţară, în Canada. Este o despărţire temporară pentru că mai devreme sau mai târziu paşii mei se vor îndrepta spre locurile copilăriei. Dumnezeu a rânduit ca la acest început de februarie să ne despărţim de tata. Dumneavoastră l-aţi cunoscut şi respectat. Cei mai mulţi dintre oamenii care i-au fost colegi la şcoală, camarazi pe câmpul de luptă şi apoi buni consăteni nu mai sunt printre noi. Pentru cei care mai sunteţi încă adresez un salut plin de respect căci ştiu cât de greu aţi luptat pe front (tata mi-a povestit despre război în toată copilăria). De asemenea ştiu (pentru că v-am văzut de când eram mic) câtă muncă depuneaţi pentru familiile dv. Tuturor va mulţumesc pentru că aţi fost o viaţă alături de tata! (...) Trebuie să ştiţi că gesturile pe care cu dăruire le-aţi făcut în zilele grele de 6,7 şi 8 februarie nu vor fi uitate de noi. În seara de miercuri dinaintea înmormântării dintr-o pornire dumnezeiască aţi venit împreună cu părintele Ioan şi aţi slujit la noi. În noaptea de miercuri spre joi (când am stat singur cu tata) v-am văzut trecând prin faţa casei noastre şi închinându-vă. Ce exemplu mai grăitor de dragoste şi stimă pentru memoria celui dispărut? (...)