13.400 de mărturisitori ai credinţei

Interviu cu pr. Marco Gnavi

Peste 13.000 de persoane din secolul XX, mărturisitori ai credinţei creştine, au apărut într-o lucrare demarată cu cinci ani în urmă. "Vieţile lor sunt o chemare la unitate şi curaj în trăirea virtuţilor creştine", a declarat pr. Marco Gnavi, secretarul Comisiei pentru Noii Martiri, comisie care în ultimii ani a lucrat la adunarea şi catalogarea mărturiilor privind mărturisitorii moderni ai credinţei. În momentul formării comisiei, termenul de "martir" era înţeles în sensul lui larg, din greceşte, de "martor", şi nu în sensul dat de Biserică, de persoană care şi-a dat viaţa pentru Cristos, recunoscută oficial prin canonizare sau beatificare. În interviul de mai jos, care-l continuă pe acela publicat în numărul trecut, pr. Gnavi foloseşte înţelesul larg al cuvântului martir, ca martor, mărturisitor.

- Cum şi-a desfăşurat comisia munca sa?
Am primit din partea conferinţelor episcopale, a congregaţiilor şi ordinelor religioase documentaţii pentru aproximativ 13.400 de creştini mărturisitori ai credinţei. Am strâns o adevărată geografie a mărturiilor şi suferinţelor, a crimelor contra credinţei: mărturiile vin din cel puţin 106 ţări şi au fost scrise în cinci limbi diferite. Ele au fost traduse, analizate, catalogate...

- Este munca terminată?
Nu. Suntem doar la început. Persoanele catalogate sunt desigur foarte puţine. Se estimează că doar în Uniunea Sovietică, peste un milion de creştini şi-au dat viaţa, mulţi dintre ei fără a mai putea fi cunoscuţi. În ceea ce priveşte documentaţia, aceasta nu este omogenă: trebuie să continuăm cercetările. Prima recunoaştere a acestor martiri este doar începutul, şi în mod sigur nu este exhaustivă, chiar şi numai pentru faptul că sunt şi astăzi creştini persecutaţi.

- Puteţi să ilustraţi geografia suferinţei?
În cercetarea noastră, există o preponderenţă a experienţei europene, care corespunde, pe de o parte, jugului istoric al persecuţiilor comuniste şi naziste şi, pe de altă parte, capacităţii Bisericilor din Europa de a păstra şi transmite mai bine memoriile. Am primit, de asemenea, mărturii considerabile din Asia: în China, martirajul ajunge până în secolul al XXI-lea, de vreme ce continuă şi astăzi. Avem apoi capitole legate de persecuţia religioasă a armenilor, şi de cazurile din Vietnam, Cambodgia şi Laos. Am mai adunat material considerabil pentru Africa, de la începutul secolului, privind experienţa misionarilor. Există, de asemenea, martiri mai recenţi, din conflictele de după 1989, în timpul cărora mulţi misionari au ales să nu fugă, ci să se opună urii etnice cu iubirea creştină, şi au murit pentru acest lucru. Avem puţine informaţii din America Latină.

- Ce aspecte impresionante aţi remarcat?
Unul din cele mai remarcabile aspecte este acela că aceşti noi martiri sunt bărbaţi şi femei care nu au suferit atât datorită unor persoane cât unor regimuri inumane. Mai mult, nu sunt puţine situaţiile când creştinii de diferite culte au suferit împreună - a se vedea cazul închisorilor sovietice unde s-au aflat împreună ortodocşi, catolici şi luterani. Papa a subliniat că acest martiraj trebuie să fie un factor de unitate între creştini.

- Este ceva nou în exemplul mărturisitorilor moderni ai credinţei?
În secolul XX există cazuri care diferă de cazurile clasice de martiraj. Un exemplu este cel al Micilor Surori din Bergamo, Italia, care au murit în timpul misiunii lor din Zair, după ce au fost contaminate de virusul Ebola. Ele nu au fost omorâte, dar mărturia dragostei lor nu poate fi contestată. Ele erau conştiente de riscul la care se supun rămânând să aibă grijă de pacienţii loviţi de boli mortale şi contagioase. Pentru aceste surori a fost mai important să iubească şi să moară decât să trăiască şi să nu iubească: acesta este mesajul lor şi este unul impresionant.

- Care este mesajul care răsare din documentaţiile strânse?
Martirajul mărturisitorilor secolului al XX-lea răspândeşte mesajul iubirii şi al evangheliei. Este o alegere a vieţii, nu a morţii. Caritatea trăită de misionari, şi nu numai de ei, în condiţii obişnuite, în diferite situaţii, este adesea periculoasă şi poate duce la moarte. Noii martiri ne-au arătat cum să trăim în ziua de azi fericirile. Aceşti călugări şi laici, bărbaţi şi femei aparţinând diferitelor Biserici şi comunităţi, ne spun că merită să te opui răului prin alegeri zilnice de iubire, caritate, reconciliere şi fidelitate faţă de evanghelie. Exemplul lor este o chemare presantă la a avea curajul convingerilor noastre creştine, de a nu ne fi teamă să practicăm virtuţile creştine; este o chemare la unitatea în credinţa în Cristos.

(Interviul, furnizat de Agenţia de ştiri ZENIT - 7 mai 2000, provine de pe situl www. greek-catolic.ro)