Dialog între culturi pentru o civilizaţie a iubirii şi a păcii

Cea de-a XXXIV-a Zi Mondială a Păcii

Mesajul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea pentru Ziua Mondială a Păcii din 1 ianuarie 2001 înfruntă vasta şi complexa tematică a dialogului dintre culturi ca bază şi premisă pentru a construi o civilizaţie a iubirii şi a păcii.

Strâns legat de mesajul pentru pace de la 1 ianuarie 2000, care era organizat în întregime în jurul idealului unităţii familiei umane, mesajul pentru pace al anului 2001 propune dialogul dintre culturi ca temă asupra căreia se opresc reflecţiile noastre şi sporesc angajările în vederea unei lumi mai senine şi mai pacifice.

Mesajul se deschide cu o introducere în care sunt evidenţiate atât necesitatea urgentă a acestui dialog, cât şi dificultăţile sale, dificultăţi care pun şi mai mult în lumină că dialogul este "calea necesară pentru edificarea unei lumi reconciliate. Pe această linie se află şi Organizaţia Naţiunilor Unite care a proclamat anul 2001 "anul internaţional al dialogului între civilizaţii" (nr. 3).

După introducere, mesajul se opreşte sintetic să ilustreze unele trăsături filozofice şi antropologice ale diferitelor culturi umane. "Cultura este o expresie caracteristică a omului şi a istoriei sale..." (nr. 4); "...a fi om înseamnă în mod necesar a exista într-o cultură determinată" (nr. 5): aceste două afirmaţii, pe lângă faptul că luminează relaţia de nedesfăcut care leagă omul de humus-ul său cultural, clarifică într-un anumit sens valoarea fiecărei culturi şi, în acelaşi timp, justifică diversitatea culturilor.

Mesajul Sfântului Părinte insistă asupra a două probleme concrete şi actuale, înainte de toate denunţă afirmarea polemică a unor identităţi culturale împotriva altor culturi ce face neplăcută condiţia unor minorităţi etnice şi culturale (cf. nr. 8) şi, în al doilea rând, arată riscul unei omologări delăsătoare din partea modelelor culturale ale lumii occidentale, modele fascinante şi atrăgătoare, dar care "revelează, din păcate, cu o tot mai mare evidenţă, o progresivă sărăcire umanistică, spirituală şi morală" (nr. 9).

Cu nr. 10, ajungem în inima mesajului. În acest număr este dezvoltată propunerea dialogului dintre culturi cu unele referinţe teologice de mare sugestie spirituală. Dialogul dintre culturi are, de fapt, justificarea sa, izvorul său şi modelul său în Dumnezeu, unul şi întreit, atingând deci motivele sale din misterul de comuniune care este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Pe baza acestei dense viziuni teologice, magisteriul, întâi al lui Paul al VI-lea, apoi al lui Ioan Paul al II-lea, a reînnoit invitaţia de a conforma caracteristica istorică, socială şi culturală a familiei umane cu exigenţele civilizaţiei iubirii şi ale păcii.

Pe aceste motive luminate ale dialogului Sfântul Părinte se confruntă imediat cu două probleme care sunt dintre cele mai recente pe agenda politică a zilelor noastre: noile tehnologii ale informaţiei (nr. 11) şi provocarea migraţiilor asupra cărora mesajul se opreşte mai mult, conştient de urgenţa şi problemele pe care le prezintă.

Intră o a doua parte, cu referinţă la redescoperirea valorilor comune ale fiecărei culturi (nr. 16), mesajul Sfântului Părinte articulează o serie de orientări care au mediul lor în "acel humus cultural de natură universală care face posibilă dezvoltarea rodnică a unui dialog constructiv" (nr. 16). În amintirea întâlnirilor interreligioase de la Assisi din 1986 şi din Piaţa "Sf. Petru" din 1999, Sfântul Părinte invită celelalte religii să aducă contribuţia lor.

Valorile la care se face referinţă în mesaj sunt: solidaritatea (nr. 17), pacea (nr. 18), viaţa (nr. 19) şi educaţia (nr. 20). Este uşor a intui cum referirea la aceste valori este condiţionată de o analiză preocupată de actuala situaţie internaţională.

Mesajul se încheie cu un îndemn şi un apel. Îndemnul este de a cultiva iertarea şi reconcilierea. Apelul de încheiere este îndreptat spre tineri, "viitorul omenirii şi pietre vii pentru a construi civilizaţia iubirii" (nr. 22).