Rolul sinodului diecezan

În anunţarea programului pastoral pentru anul 2001, Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop de Iaşi, a fixat şi celebrarea unui sinod diecezan, care va reprezenta "un adevărat dar ceresc, un adevărat kairos sufletesc pentru tot parcursul nostru de credinţă" mai ales la începutul acestui nou mileniu.

Din punct de vedere etimologic, sinod - de la cuvântul grecesc synodus - înseamnă "a merge împreună, drum făcut împreună", adică este acţiunea convergentă a mai multor persoane spre acelaşi scop, având menirea să ne plaseze în direcţia corectă; comunitatea diecezană trăieşte şi acţionează în mod comunitar pentru un scop comun. În sens general, sinod înseamnă adunare.

Finalitatea sinodului este aceea de a-l ajuta pe episcop în exercitarea misiunii sale, care îi este proprie: călăuzirea credincioşilor care îi sunt încredinţaţi spre păstorire. În acest scop, preoţii convocaţi să participe la sinod devin "colaboratori înţelepţi ai ordinului episcopal, ajutoare şi instrumente chemate la slujirea poporului lui Dumnezeu" (LG 28; cf. PO 2 şi 7). Dar sinodul oferă episcopului şi ocazia de a solicita cooperarea, alături de preoţi, şi a unor laici şi persoane consacrate, ca un mod special de exercitare a responsabilităţilor, care privesc pe toţi creştinii în edificarea trupului lui Cristos, Biserica (cf. LG 7 şi 32).

A pune o dieceză în mişcare spre un sinod înseamnă a-i mobiliza toate resursele spirituale, intelectuale şi creative spre un scop comun, care va fi atins cu participarea întregii dieceze.

Sinodul este cu adevărat un dar ceresc, un timp al Duhului Sfânt, în care suntem cu toţii chemaţi la trezirea credinţei sau reîmprospătarea ei, la reînviorarea pietăţii şi a apostolatului în dieceză. Celebrarea sinodului trebuie să fie tocmai acest eveniment inspirat şi călăuzit de Duhul Sfânt, care să pună Biserica noastră locală într-o stare de discernământ şi analiză, pentru a ajuta întreaga comunitate diecezană să trăiască într-o fidelitate totală faţă de evanghelie în circumstanţele actuale.

Este momentul de har al Domnului pentru dieceza noastră, pentru a construi o Biserică vie şi dinamică şi care ne va chema să vedem cum trebuie să fim creştini într-un timp în care sunt contestate valorile adevărate care stau la baza vieţii creştine, cum trebuie să trăim sacramentele ca izvoare de har, care este locul cuvântului lui Dumnezeu în viaţa personală, cum privim instruirea catehetică, care este locul Euharistiei în viaţa comunităţii şi a creştinilor, care trebuie să fie atitudinea corectă faţă de familie şi viaţă, ce rol trebuie să aibă asociaţiile catolice în viaţa Bisericii locale, problema muncii şi a dreptăţii sociale, care sunt formele de participare la acţiunile social-caritative, deschiderea diecezei spre activitatea misionară, problema ecumenismului, problema educaţiei şi a şcolii, rolul mijloacelor de comunicaţie şi folosirea lor corectă. Sinodul va fi şi un moment de verificare a fidelităţii Bisericii noastre locale faţă de directivele Conciliului Vatican II, un moment de corectare a unor abuzuri sau greşeli care ar exista în activitatea pastorală, oferind noi perspective pentru o mai mare fidelitate faţă de legile şi normele Bisericii universale adaptate la situaţia particulară a diecezei.

Sinodul va oferi şi ocazia unor celebrări religioase însoţite de rugăciunile tuturor credincioşilor, pentru o deschidere tot mai mare faţă de Duhul Sfânt în vederea unei adevărate reînnoiri a vieţii Bisericii noastre locale.

Pentru a întâmpina şi trăi un asemenea moment solemn pentru viaţa Bisericii locale suntem invitaţi să ne pregătim intens la toate nivelurile bisericeşti - preoţi, persoane consacrate, seminarişti, tineri, laici - şi să ne aducem contribuţia personală, pentru că sinodul diecezan reprezintă adunarea preoţilor şi a credincioşilor dintr-o Biserică locală, aleşi să ofere ajutor episcopului diecezan pentru binele întregii comunităţi diecezane (cf. can. 460).

Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi