Lumină şi bucurie

Pătrunzând cu ajutorul memoriei în vremea copilăriei mele, mă regăsesc într-un sat, dar nu un sat ca oricare altul, ci mândria ţinuturilor moldave. Era o zi friguroasă de decembrie, zăpada era ca o mantie deasupra pământului, soarele plin de măreţie îşi revărsa cu duioşie razele sale, copiii zburdau cu săniile lor peste dealuri şi văi... era o atmosferă plină de basm.

Din fiecare casă ieşea un miros ademenitor de prăjituri şi carne de porc afumată, trecută fără vina ei prin purificarea focului. Lângă un pui de salcâm un băieţel îşi pregătea microrecitalul oferit în seara de Crăciun. Glasul lui melodios şi pur îngâna cuvinte angelice. Nu prea ştia ce cântă, pentru că era prea mic, dar în sufletul său s-a născut dorinţa de a-i face fericiţi pe cei din jur. Revărsarea serii aducea cu sine lumina eternei bucurii. Glasurile copiilor vesteau naşterea unui prunc la Betleem. Cuvinte sacre în inima unor făpturi ce aşteptau o mică recompensă din partea gazdei. Şi nimeni nu îndrăznea să jignească pe cineva cu vreun cuvânt, ca şi cum între cer şi pământ nu era nici o diferenţă. Pe faţa tuturor puteai citi fericirea şi candoarea Crăciunului.

Dangătul clopotelor chema comunitatea pentru a conştientiza şi dimensiunea sacră a sărbătorii. Bucuria exterioară trebuia să se coreleze în mod indubitabil cu cea interioară. În fiecare membru al familiei se născuse Cristos, cel aşteptat de veacuri, Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Privirea tuturor era aţintită asupra unei picturi ce scotea în evidenţă prin frumuseţea şi expresia culorilor magnificul eveniment. Doar câţiva copilaşi, pătrunşi de fireasca oboseală, se odihneau la picioarele altarului, cuprinşi de o îndelungă visare.

La miezul nopţii gongul ce atârna între cer şi pământ a dat tonul urărilor de "La mulţi ani" şi "Sănătate" care erau pe buzele şi în inimile tuturor. Lângă un brad împodobit cu lumânări şi frunze un copil filozofa spunând: "Pruncule Isus, de ce nu este în fiecare zi Crăciunul?"

Ciprian Ban

* * *

Zbor

Pe-o aripă de lumină în zori
Din miresme şi lacrimi de flori,
În veşmânt de lumină lucitoare,
Pe-o aripă de soare răsare,
Mă-nalţ uşor, pasăre-n zbor,
Spre albastru-zenit, apare infinit.

Dar e vis... şi cobor pe-un nor călător
În lăcaşul sfânt în rugă şi cânt,
Prin lacrimi de sfinţi, pe-altare dorinţi,
Ofrandă de gânduri şi lacrimi curate,
Speranţă-n Isus şi-n Eternitate.

Georgeta Constantinescu (Focşani)

* * *

Naşterea Domnului

În peştera săracă
Pe-al iernii aspru vânt,
Când noaptea grea domneşte
Sub stele pe pământ;

Cu zâmbet dulce-apare
Copilul Dumnezeu,
Pe paie-n iesle rece
Îşi pune capul său.

Iar două animale
Suflând îl încălzesc,
Deasupra-i dulce sună
Tot corul îngeresc.

Şi nu putea el oare
Să aibă un palat,
Cum are-n lumea asta,
Un rege, un împărat?!

Ah, el putea prea bine,
Dar singur n-a voit;
El a voit să fie
Sărac şi umilit.

Copilul blând ne-nvaţă
Cu-al său exemplu sfânt,
Secretul fericirii
Aicea pe pământ.

În faţa lui acela
E mare, adevărat,
Ce-n orice clipă este
Cu sufletul curat.

Cu-ncredere, la iesle
Bogaţilor veniţi.
De învăţaţi secretul
Şi fi-veţi fericiţi.

Flaviu Ilieş (Satu Mare)

* * *

Cu gândul la iesle...

E noaptea cea sfântă
Când îngerii cântă,
Când pruncul ne cheamă
Să-i dăm fără teamă
A noastră făptură,
Un strop de căldură.

E noaptea în care,
Prin har şi iertare,
Iosif şi Maria
Ni-l dau pe Mesia.

Privirea lui blândă
Ce totul inundă
Azi pacea ne-aduce
Şi-n suflet induce
Iubirea-i divină
Şi viaţa deplină.

Pătrunşi de credinţă
Şi în umilinţă,
Cu inima plină
De har şi lumină,
Să mergem în grabă,
Lăsând orice treabă.

Iar eu, o, Isuse,
Iubirii răpuse
De-a mele păcate
Mereu repetate,
Te rog azi din suflet
Redă-i cu-al tău zâmbet
Speranţa-n iertare
Şi în împăcare
Dorinţa de bine,
Credinţa în tine.

Mircea Cojocaru (Târgu Ocna)

* * *

O iesle

Goală,
nici un copil,
fără părinţi,
nici măcar paie.
O iesle.

Foame,
nici o pâine,
nici un ajutor.
În lung şi-n lat numai moarte.

Iubire,
compasiune.
A împărţi, a ajuta.
Taina copilului.
Om într-o iesle.

Copil,
iesle,
secretul iubirii.
Să ne deschidem inimile,
să-l primim în inimile noastre,
Crăciunul, o sărbătoare a tuturor
copiilor din întreaga lume.

Domnul să ne binecuvânteze,
el să meargă cu noi noaptea şi ziua.
El să lase lumina lui să strălucească
aşa de puternic ca în Betleem,
ca noi să putem la el găsi
ceea ce căutăm şi sperăm.

El să meargă cu noi ca un înger
care ne protejează şi ne aminteşte
motivul sărbătorii noastre,
ca speranţa să rămână
atunci când vin zile
care ne vor întuneca viaţa.

Aceasta să ne dăruiască Dumnezeul copiilor
şi Dumnezeul celor mari,
Tatăl, cel care a făcut lumea,
Fiul care asemenea unui copil ne zâmbeşte
şi Duhul Sfânt care le-a gândit pe toate.

B.O. (Austria)