Novo millennio ineunte
Scrisoare apostolică
Sâmbătă, 6 ianuarie, la amiază, Sfântul Părinte a semnat scrisoarea apostolică "Novo millennio ineunte", încheind anul jubiliar. În patru capitole, cu 59 de paragrafe numerotate, documentul invită Bisericile locale să reflecteze la rezultatele anului sfânt, și să ia "inițiative concrete" pentru a fructifica toate câștigurile spirituale. "După entuziasmul jubileului", creștinii nu trebuie să aștepte reîntoarcerea la rutina vieții zilnice, scrie papa. "Dimpotrivă, dacă pelerinajul nostru a fost autentic, a întărit picioarele noastre pentru drumul care se află în fața noastră".
Câteva dintre marile provocări cărora trebuie să le facă față creștinii în cel de al treilea mileniu sunt noua evanghelizare, unitatea creștină, creșterea în dialogul interreligios, apărarea familiei și a mediului, și implicațiile etice ale biotehnologiei, potrivit celui mai recent document al Sfântului Părinte.
Papa Ioan Paul al II-lea s-a referit la aceste provocări în scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte (La începutul noului mileniu), pe care a semnat-o în Piața "Sfântul Petru" din Vatican la încheierea sfintei Liturghii cu ocazia Epifaniei. Liturghia, la care au participat peste 100.000 de pelerini, a început cu închiderea porții sfinte și s-a terminat cu cântarea Te Deum ca mulțumire pentru binecuvântările jubileului. Cu această scrisoare, al cărei titlu o leagă de Tertio millennio adveniente (1994), care i-a pregătit pe creștini pentru marele jubileu al anului 2000, pontiful studiază în profunzime semnificația celor 379 de zile de "har", care cheamă Biserica la a face față provocărilor lumii.
Este documentul conclusiv al anului jubiliar. Interpretează exigența unei Biserici care, după un an de intensă experiență spirituală, se simte chemată să "înainteze în larg", - duc in altum, conform poruncii date de Isus lui Petru (cf. Lc 5,4), înfruntând provocările viitorului. Scrisoarea este articulată în patru capitole, în centrul fiecăruia stând Cristos:
- primul capitol: Întâlnirea cu Cristos, moștenirea marelui jubileu este centrat pe amintire. Ioan Paul al II-lea recitește evenimentele principale ale anului jubiliar, nu atât pentru a face un bilanț, cât pentru a înălța un imn de rugăciune și pentru a "descifra" mesajul pe care Spiritul lui Dumnezeu l-a dat Bisericii în acest an de har. Sunt amintite câteva momente mai importante: de la ceremonia ecumenică de deschidere a porții sfinte a bazilicii "Sfântul Paul" din afara zidurilor la impresionanta ceremonie de "purificare a memoriei", de la pelerinajul în Țara Sfântă la numeroasele întâlniri cu cele mai diferite grupuri de persoane.
- al doilea capitol, Un chip de contemplat, este puternic contemplativ. Înainte de a se uita în viitor și la sarcinile imediate, papa încurajează Biserica să nu neglijeze, mai mult, să aprofundeze contemplarea misterului lui Cristos, rămânând cu ochii fixați pe chipul lui. Riscul este semnalat de însuși Isus Martei din Betania ("Pentru multe te zbați și te frămânți" Lc 10,41): a se arunca în activități pastorale uitând contemplația, care este izvorul primelor.
- în al treilea capitol, Începând din nou de la Cristos, papa subliniază nevoia continuării și orientării pastorației Bisericilor locale, ținând cont de exigențele diferitelor contexte. Capitolul insistă asupra necesității de a orienta pastorația creștină spre o experiență de credință solidă, care va duce la înflorirea sfințeniei, conform celor spuse în capitolul al V-lea din Lumen gentium ("Vocația universală la sfințenie"). Rugăciunea, Liturghia, valoarea duminicii, Euharistia, Reconcilierea, ascultarea cuvântului și noua evanghelizare sunt punctele care vin tratate cu insistență.
- capitolul final, Martori ai iubirii, continuă discursul programatic având în centrul atenției: comuniunea, caritatea și mărturia în lume.
Scrisoarea se încheie așa cum începe, evocând invitația făcută de Isus lui Petru în episodul pescuirii miraculoase: Duc in altum. Poarta sfântă s-a închis, dar rămâne mai mult ca niciodată deschisă "poarta vie", Isus Cristos, pe care aceasta a simbolizat-o. După entuziasmul jubiliar, Biserica nu se întoarce la problemele cotidiene. Dimpotrivă, o așteaptă un nou elan apostolic, animat și susținut de încrederea în prezența lui Cristos, în puterea Duhului.