Răspundem cititorilor

* Cristina Mihai (Piatra Neamţ). Începutul scrisorii tale ne-a întristat, dar, parcurgând rând cu rând, ni s-a umplut inima de bucurie când am constatat că ai înţeles planul lui Dumnezeu. Ce bine ar fi ca toţi tinerii, indiferent de confesiune, să se abandoneze în mâinile lui Dumnezeu şi să spună la fel ca tine: "Am înţeles că nu suntem pentru viaţa aceasta, dar pentru Dumnezeu şi împărăţia sa. Am început să mă rog mult pentru mama şi simt în sufletul meu că Dumnezeu mă copleşeşte de iubirea sa".

* Cristina Sturzu (Jud. Bacău). Articolul dv. a ajuns cu întârziere pentru a mai putea fi publicat. Vă mulţumim şi mai aşteptăm şi alte materiale.

* Eduard Antohi, Adrian Enache, Radu Iulian Mirodomic şi Marian Trofin (Penitenciar, Iaşi). V-am îndeplinit dorinţa în speranţa că vă vor scrie cât mai mulţi la adresa din str. Dr. Vicol, 10, camera 4, 6600-Iaşi.

* D.S. (Slănic Moldova). "Sunt în clasa a XII-a şi aş dori să-mi spuneţi dacă după terminarea liceului aş putea urma studiile la Seminarul Franciscan din Roman?"

Cu siguranţă că da. Trebuie să ţii legătura cu părintele paroh. Sfinţia sa îţi va spune de materiile de examen şi de zilele când se dau examen.

* A. (Bârgăuani). Suntem de acord cu dv. Într-adevăr, constituţia liturgică "Sacrosanctum Concilium" pe care o citaţi în scrisoare menţionează că orga prin sunetul ei poate să aducă o deosebită splendoare ceremoniilor Bisericii şi să înalţe sufletele către Dumnezeu şi către cele cereşti. Suntem convinşi că deja în parohia dv. se caută soluţii pentru a promova cântul bisericesc în această situaţie în care "dascălul care era a murit, iar cel care este în prezent este pensionar". Dacă dv. cunoaşteţi vreun tânăr care ar dori să înceapă Şcoala de dascăli cu adevărat, este suficient să-i comunicaţi părintelui paroh pentru a-l înscrie la această şcoală al cărei director este pr. Pavel Chelaru şi care are următoarea adresă: Şoseaua Tudor Neculai, 14, 6600-Iaşi, tel. 032/223049.

* Cornel Dumitru (Penitenciar, Iaşi). Este posibil ca dv. să mai fi trimis scrisori pe adresa redacţiei, însă nu au ajuns la noi; cea pe care ne-aţi trimis-o în luna octombrie este prima. Cât priveşte cererea pe care ne-o adresaţi, redacţia nu poartă corespondenţa cu cititorii pe temele pe care le prezentaţi şi rare ori răspunde personal la scrisori. O soluţie la problemele dv. aţi putea să o găsiţi la următoarea adresă: Caritas Diecezan Iaşi, Bd. Ştefan cel Mare, 26, 6600-Iaşi.

* Lucian Mărăndescu (Huşi "Corni"). "Vă mulţumesc din inimă că existaţi, pentru că un tânăr ca mine, un bătrânel trecut de vreme, sau un copil ca mulţi alţii, vă scriu la redacţie, fie pentru a trimite un articol, fie pentru a vă mulţumi pentru ceva. Deşi suntem o parohie mică şi cu multe probleme, Dumnezeu nu ne uită niciodată, ci veghează asupra noastră trimiţându-ne păstori care au grijă de turma încredinţată".

Cuvintele tale sincere sunt de apreciat. Este încurajator faptul că există tineri care se roagă lui Dumnezeu, sunt aproape de misiunea preotului din parohie şi nu îi uită pe cei care s-au dus să se întâlnească cu Domnul în patria cerească. Am reţinut poezia pe care ne-ai trimis-o în memoria lui Cătălin Hâldan şi dacă vom găsi vreodată spaţiu în paginile revistei o vom publica.

* C.C. (Galbeni). "Am 23 de ani şi constat în viaţa de zi cu zi că în ţara noastră există o stare de dezechilibru, de declin, de decădere, din toate punctele de vedere. Explicaţia acestei decăderi se află în faptul că ne-am îndepărtat foarte mult de Dumnezeu, de Biserică. Mulţi sunt ocupaţi, nu au timp pentru aşa ceva. Noi, tinerii, auzim mereu din gura celor mai în vârstă că pe vremea lor nu era atâta răutate, invidie etc., că tineretul de azi are o atitudine total diferită faţă de acum 50-70 de ani. Când aud ceva similar le interpretez ca pe un reproş la adresa mea. Chiar dacă acea persoană nu vorbea despre mine, ci la modul general, era evident că eram şi eu inclusă în acea discuţie... Cred că rugăciunea ar trebui să primeze. Fără Dumnezeu suntem ca nişte orbi care merg pe stradă, riscând să cadă. Referitor la Hălăuceşti, vreau să vă spun că este pentru a doua oară când am luat parte la cea mai frumoasă întâlnire a anului unde am fost alături unul de celălalt trup şi suflet. A fost o experienţă unică. Din acea zi s-a produs o schimbare în sufletul meu. Când m-am întors acasă am început să văd lucrurile într-o altă lumină. Mi-am dat seama de ceea ce sunt, dar mai ales că Dumnezeu este întotdeauna aproape".

Am extras din lunga dv. scrisoare doar câteva fraze. Perioada de tranziţie în care ne aflăm a realizat şi produce încă destul de multe crize, iar tinerii sunt direct influenţaţi de acestea. Fie ca mărturia dv., ca şi îndemnul Sfântului Părinte preluat de atâtea ori de păstorul diecezei: "Duc in altum!", "Înaintaţi în larg!", să încurajeze tinerii pe marea vieţii pentru a da mărturie că sunt discipolii lui Isus, sare a pământului şi lumină a lumii. Referitor la cărţile solicitate, citiţi pagina 27.

* Petru Blaj (Săbăoani) "Apreciez foarte mult munca dv., că ne ţineţi la curent cu tot ceea ce se întâmplă în dieceza noastră. Abia aştept să vină revista pentru că sunt abonat de când a apărut primul număr, după 1989. Îmi amintesc că atunci când eram copil părinţii mei erau abonaţi la revistă şi o aveau adunată într-o colecţie. De frica comuniştilor însă, au îngropat-o în pământ ca nu cumva duşmanul găsind aceste reviste să-şi bată joc de ea, iar nouă copiilor să ni se întâmple ceva mai rău... La noi în biserică s-a muncit foarte mult în ultimii doi ani: s-a zugrăvit biserica, s-a refăcut altarul cu marmură, s-a schimbat pardoseala. Biserica noastră arată ca nouă".

Ne bucurăm când primim scrisori în care aflăm că sunt credincioşi care, urmând exemplul părinţilor, au respect faţă de cuvântul scris şi sunt fideli în a se hrăni cât mai mult sufleteşte din revistă, care doreşte să ducă o lumină de credinţă, speranţă şi iubire în fiecare familie. Cât priveşte biserica din comunitatea dv., sunt de apreciat eforturile depuse pentru ca atunci când cineva intră în comuniune cu Dumnezeu într-un lăcaş de cult să fie demn de credinţa pe care o mărturiseşte şi o trăieşte. Cinste credincioşilor şi păstorilor din Săbăoani. Dea Domnul ca exemplul lor să fie urmat de cât mai mulţi!

* A. (Jud. Suceava). Vă mulţumim pentru cele doua articole: "Enrico Verius, episcop misionar" şi "Victima din perioada comunistă", pe care le-aţi trimis pe adresa redacţiei pentru a fi publicate. Ne bucurăm că sunteţi printre aceia care doresc să facă şi altora cunoscut mărturiile înaintaşilor sau a celor din trecut care s-au jertfit pentru a-şi mărturisi credinţa. Pentru a putea fi publicate articolele trebuie să fie semnate, cineva trebuie să-şi asume răspunderea pentru cele scrise. Articolele nesemnate care apar în revistă aparţin redacţiei.

* Elena Moldovan (Blaj). Articolul pe care l-aţi trimis la redacţie a fost reţinut pentru a fi publicat în paginile revistei. Vă mulţumim pentru cele scrise şi mai aşteptăm şi alte materiale.

* Cristian Lung-Careianul (Carei). Pentru a putea face abonament la revista "Lumina creştinului" citiţi pagina 27. Vă mulţumim pentru aprecierile făcute la adresa redacţiei noastre şi pentru articolul trimis. Sperăm ca în numerele următoare să găsim spaţiu pentru a fi publicat.

* Silvia Lazăr (Sascut-Sat). "Acum cinci luni păşeam într-o nouă viaţă, cea a vieţii în doi. Căsătorindu-mă, am plecat în lume, nu departe de părinţi, dar nici aproape, să le pot spune durerea uneori. Nu-mi doresc nimic de la dânşii, decât să-i pot vedea... şi uneori să şterg lacrima măicuţei mele dragi. Voi, tineri, care sunteţi cu părinţii voştri, iubiţi-i şi acceptaţi-i aşa cum sunt, căci de abia atunci când veţi fi printre străini, veţi simţi lipsa lor şi veţi duce dorul zilelor când eraţi împreună".

Scrisoarea dv. este un elogiu adus dragostei faţă de părinţi. Apreciem că primim la redacţie astfel de scrisori şi că avem posibilitatea de a le face cunoscute cititorilor. Să dea Domnul ca îndemnul tău către tineri să fie urmat de cât mai mulţi. Mulţumim pentru poezia cu titlul "Nu dispera" şi sperăm că mulţi vor învăţa din următoarele versuri: Nu dispera în ceasul de încercare! / Doar grâu e ales spre-a fi cernut. / Tu n-ai să pieri ca pleava dusă-n zare, / Când eşti suflare sfântă şi nu lut. / Şi Domnul a trecut prin suferinţă / Şi a răbdat ocară şi dispreţ. / De aceea este Domnul biruinţei / Comoara cerului cea mai de preţ. / În seceta-ncercării, tu ascultă / Cum lin clipeşte apa de izvor. / De n-ar fi încercări, de n-ar fi luptă, / N-ar fi cunună pentru-nvingători.

* Monica Negru (Bilca, jud. Suceava). Am primit scrisoarea dv. care ne-a luat foarte mult timp pentru a o descifra. Ar fi de dorit ca astfel de lucrări să fie dactilografiate pentru a se evita eventualele neînţelegeri. Apreciem munca şi efortul dv., dar nu am înţeles prea bine ce doriţi să facem cu materialul pe care ni l-aţi trimis.

* Elena Olariu (Răducăneni). "În august 2000, paşii mei au avut fericirea să păşească în interiorul bisericii greco-catolice din Vadu Izei. Din nefericire am citit în ziarul "România liberă" că enoriaşii din localitate au început demolarea acestui lăcaş de cult. Cum este posibil să auzi peste noapte că truda şi jertfa atâtor suflete a rămas doar un vis din cauza unor ambiţii? Mă gândesc şi mă întreb: Ce s-a înţeles până acum din toată truda învăţăturii lui Isus? Nu-mi rămâne decât să mă consolez cu amintirea picturii murale "Nunta din Cana" din mijlocul acestei biserici".

Din nefericire este posibil să se întâmple şi astfel de lucruri mai puţin obişnuite, care nu au nimic în comun cu atitudinea ecumenică pe care ar trebui să o împărtăşească fiecare creştin. Probabil că şi asta face parte din mult trâmbiţata toleranţă: din când în când unii, prin astfel de gesturi, ne mai arată cum stă treaba cu toleranţa creştină pe plaiurile noastre mioritice. Vă mulţumim pentru rândurile trimise şi vă dorim multă binecuvântare de la Domnul!

* Ioan Cojan (Traian, Neamţ). "Recent Biserica Ortodoxă a sărbătorit-o pe sfânta Parascheva, considerată ca ocrotitoarea Moldovei. Cu acest prilej s-a adus din Grecia brâul Maicii Domnului. Aş vrea să întreb dacă Biserica Catolică a avut cunoştinţă de acest obiect de cult. Deşi am o vârstă destul de înaintată eu nu am auzit până acum de astfel de brâu".

Relatarea despre brâul Maicii Domnului se bazează pe o legendă din primele secole. Conform tradiţiei, brâul a fost ţesut de însăşi Maica Domnului. Până în secolul al IV-lea, el s-a păstrat la Ierusalim. Fiul împăratului Teodosie cel Mare (379-395), Arcadie, salvat în mod miraculos de la înec, în anul 380, prin mijlocirea Maicii Domnului, l-a adus la Constantinopol în 395. Împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept (886-912), vindecată de duh necurat prin puterea brâului, l-a cusut cu fir de aur, forma în care se păstrează şi astăzi. În calendarul ortodox, evenimentul aşezării brâului în racla dăruită de împăratul Arcadie este pomenit la 31 august. În secolul al XIII-lea, trimişii regelui bulgar Ioniţă Caloian iau brâul de la Constantinopol; un secol mai târziu, cneazul sârb Lazăr I (1372-1389) dăruieşte brâul Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos, unde se află şi în prezent.