Înaintează în larg

Aproape 30 de milioane de pelerini (de toate vârstele şi stările de viaţă), pe parcursul celor 379 de zile ale anului sfânt, au fost la Roma. Pentru ei au lucrat 69.272 de voluntari. În total au fost 27 de ceremonii jubiliare, începând cu jubileul copiilor la 2 ianuarie 2000 şi sfârşind cu jubileul lumii spectacolului, la 17 decembrie 2000. Ceremonia ecumenică de deschidere a porţii sfinte a bazilicii "Sfântul Paul" din afara zidurilor (25 ianuarie 2000), ceremonia de "purificare a memoriei" (12 martie 2000), celebrarea martorilor credinţei (7 mai 2000), pelerinajul în Ţara Sfântă (20-26 martie 2000), celebrări de beatificări şi canonizări - sunt câteva date şi evenimente ale anului jubiliar 2000. Anul 2000 rămâne un an de har în care mulţi s-au întâlnit cu Domnul şi au pornit pe drumul convertirii.

La 5 ianuarie, după amiază, în vigilia Epifaniei, au fost închise de către cardinalii delegaţi porţile celor trei bazilici patriarhale: cardinalul Camillo Ruini a închis poarta bazilicii "Sfântul Ioan" din Lateran, card. Roger Etchegaray poarta bazilicii "Sfântul Paul" din afara zidurilor şi card. Carlo Furno poarta bazilicii "Sfânta Maria cea Mare".

Încheierea marelui jubileu a fost marcată de închiderea porţii sfinte a bazilicii vaticane de către Ioan Paul al II-lea la 6 ianuarie 2001. În tăcere, Sfântul Părinte a urcat scările, a îngenuncheat pe prag, s-a rugat şi a închis cele două canaturi ale porţii.

Anul sfânt s-a încheiat şi ochii noştri, ochii pelerinilor, telecamerele televiziunii, au avut în faţă poarta sfântă închisă. Ce mesaj are ea pentru Biserică şi pentru noi? Mons. Piero Marini, ceremonierul papei, a explicat.

Poarta poate fi pentru noi memoria care să ne însoţească în pelerinajul vieţii. Jubileul s-a încheiat, dar anul de har anunţat de Isus din Nazaret continuă în viaţa Bisericii şi în viaţa personală a fiecărui credincios.

După închiderea canaturilor, imaginile imprimate pe cele 16 dale ale porţii sfinte din bazilica vaticană turnate în mod vizibil în poziţie frontală, sunt mărturia experienţei jubiliare. Ele vorbesc despre istoria mântuirii şi în deosebi despre un Dumnezeu milostiv şi iubitor de oameni. Omul, după alungarea din paradis, este un pelerin aflat mereu în mişcare în căutarea unui sens şi a unui scop pentru propria viaţă. Totuşi noi nu călătorim singuri: imaginile ne amintesc că, în Cristos, Dumnezeu s-a făcut tovarăşul nostru de drum asemenea nouă afară de păcat, pentru ca peregrinarea noastră să devină un drum de convertire şi de reîntoarcere la Tatăl.

A privi poarta înseamnă a privi dincolo, a fi în căutarea unui spaţiu şi a unui timp, a unei alte dimensiuni, a unui scop dincolo de limitele acestei lumi, adică a fi în căutarea lui Dumnezeu până când drumul ne va conduce înainte porţii paradisului şi Domnul va deschide şi vom intra cu el la nuntă.

"Ochii tuturor erau îndreptaţi asupra lui" (cf. Lc 4,20). După încheierea anului sfânt continuăm să ţinem ochii noştri fixaţi asupra porţii care este Cristos: poarta harului şi a îndurării este mai deschisă ca oricând.

Duc in altum - Înaintează în larg (cf. Lc 5,4) - este notat în scrisoarea apostolică dată cu ocazia închiderii anului sfânt. Un program pentru Biserică şi pentru fiecare credincios de a înfrunta provocările viitorului. Dacă am trăit cu adevărat jubileul, aceasta se va vedea din roadele de sfinţenie pe care le vom purta în viaţa obişnuită, înaintând pe drumurile acestei lumi.

Pr. Cornel Cadar