Mărturii de la Lourdes

În cadrul proiectelor desfăşurate de Centrul Diecezan Caritas, Iaşi, o prioritate o reprezintă formarea voluntarilor. În acest scop în perioada 31 august - 20 septembrie un grup de 18 voluntari din Dieceza de Iaşi au participat la desfăşurarea activităţilor necesare primirii pelerinilor din toată lumea, veniţi să se roage la Lourdes. Studenţi, elevi ori salariaţi, toţi au plecat cu inima deschisă pentru a susţine orice fel de tip de ajutorare psihică, fizică, medicală, pentru pregătirea zilnică a hranei, a primirii şi cazării tuturor persoanelor sosite să caute iertare, integrare şi alinare în acest loc binecuvântat de Dumnezeu. Aceştia au fost cazaţi la Cité Saint Pierre, spaţiul în care a luat fiinţă Secours Catholique prin intermediul Mons. Jean Rodhain. Ei au cântat şi s-au rugat Rozariul în limba română împreună cu un mic grup de pelerini greco-catolici din Satu-Mare.

În viaţa fiecărui om sunt momente de neuitat care rămân ca repere în toată viaţa şi care îi marchează traseul, calea pe pământ şi nu numai. Pentru mine, un astfel de moment a fost perioada de voluntariat de la Lourdes, loc atât de special pentru credinţa noastră, loc în care sfânta Maria a binevoit să se arate micuţei şi sărmanei Bernadeta, loc în care încă se săvârşesc minuni.

Lourdes este al doilea oraş turistic al Franţei, după Paris. De aceea, prima impresie pe care ţi-o oferă acest oraş este aceea a unui centru comercial, însă totodată nu trebuie uitat că în acest altă dată "mic orăşel" mii de pelerini vin anual să se roage, să aducă mulţumiri şi să ceară haruri lui Dumnezeu prin intermediul sfintei Fecioare.

În mijlocul naturii, înconjurat de munţii Pirinei, Caritas Franţa a construit, ca urmare a unui proiect, o oază de linişte şi rugăciune, un mic campus cu o capacitate de câteva sute de pelerini.

Acest proiect se bazează 80% pe voluntariat, iar personalul angajat reprezintă doar 20% din totalul celor ce lucrează. Organizarea şi managementul voluntarilor este ireproşabil, fără nici un cusur, astfel încât calitatea muncii pe care voluntarii o depun nu se diferenţiază cu nimic de cea a personalului angajat.

Aşteptările noastre au fost depăşite de realitate; atitudinea şi primirea de care am avut parte a fost extraordinară ba mai mult a fost aplaudată, fiind grupul de voluntari cu media de vârstă cea mai mică. M-am simţit ca şi cum aş fi regăsit acolo familia pe care o lăsasem acasă.

Am întâlnit oameni care ştiu să ofere din timpul lor pentru a dărui ceva celorlalţi fără a aştepta nimic în schimb şi, iată, aceasta este o minune cotidiană mai ales că la noi în România ceea ce cotidianul oferă vederii nu e decât vânzare a forţei de muncă; prea puţine sunt cazurile în care ne oferim puterea noastră de muncă fără a cere un preţ pe ea. Poate că ideea de voluntariat ar trebui să crească şi în inimile noastre.

E adevărat că satisfacţia materială nu există, dar satisfacţia sufletească este pe măsură. De aceasta vă asigură cei 18 români care au fost voluntari la Lourdes, în Franţa.

Diana Fron

* * *

Dangăt de clopot

Din turla bisericii înalte,
Un dangăt de clopot răsună;
Fie că e zi, fie că e noapte:
Pe răposaţi îi jeleşte, pe cei vii îi adună.

Dangătul de clopot, e în auroră:
Vestea unei zile ce va-ncepe-ndată...
Lumea se trezeşte, pe Domnu-l adoră
Ca să-i fie munca binecuvântată...

La amiază iarăşi clopotul s-aude
Lumea ce trudeşte, se opreşte o clipă;
Maicii Preacurate îi aduce laude
Ca viaţa să le fie fără de risipă...

Dacă vine-o ploaie rea sau grea furtună
Ce-ar putea distruge roadele câmpiei,
Clopotul din turlă iarăşi viu răsună
Ca să risipească grindina furiei.

În amurgul vieţii, când ne chemi la tine
Fă, o, Doamne, iarăşi clopotul să sune
Că el ne închide ochii la oricine
Şi anunţă tare, c-am plecat din lume.

Pr. Iosif Budău, OFMConv