Exemplele lor luminează

Şapte beatificaţi

Ioan Paul al II-lea a proclamat duminică, 7 octombrie, alţi şapte fericiţi în cadrul sfintei Liturghii în Piaţa "Sfântul Petru". Noii fericiţi sunt: episcopul armean Ignazio Maloyan, martir (1869-1915); laicul Nikolaus Gross, martir (1898-1945); preotul Alfonso Maria Fusco (1839-1910); preotul Tommaso Maria Fusco (1831-1891); sora Emilie Tavernier Gamelin (1800-1851); sora Eugenia Picco (1867-1921); sora Maria Euthymia Offing (1914-1955). Cei şapte fericiţi (un episcop, un laic, doi preoţi şi trei călugăriţe) au ştiut să transpună neînfricata lor credinţă într-o extraordinară experienţă de iubire a lui Dumnezeu şi de slujire a aproapelui. Mai jos sunt redate cuvintele Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea.

"Dreptul va trăi prin credinţă" (Hab 2,4): cu aceste cuvinte pline de credinţă şi de speranţă profetul Habacuc se îndreaptă spre poporul lui Israel într-un moment frământat al istoriei sale. Recitite de apostolul Paul în lumina misterului lui Cristos, aceste cuvinte sunt folosite pentru a exprima un principiu universal: credinţa este aceea prin care omul se deschide mântuirii care vine de la Dumnezeu.

Astăzi avem bucuria de a contempla acest mister de mântuire actualizat în aceşti noi fericiţi. Ei sunt drepţii care prin credinţa lor trăiesc aproape de Dumnezeu în veşnicie: Ignazio Maloyan, episcop şi martir; Nikolaus Gross, tată de familie şi martir; Alfonso Maria Fusco, preot; Tommaso Maria Fusco, preot; Emilie Tavernier Gamelin, călugăriţă; Eugenia Picco, fecioară; Maria Euthymia Offing, fecioară.

Aceşti iluştri fraţi ai noştri, acum ridicaţi la cinstea altarelor, au ştiut să transpună credinţa lor neînfricată în Cristos, într-o extraordinară experienţă de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de slujirea aproapelui.

Monseniorul Ignazio Maloyan, martirizat la vârsta de 46 de ani, ne aminteşte bătălia spirituală a fiecărui creştin, a cărui credinţă este expusă atacurilor celui rău. Din Euharistie scotea, zi de zi, forţa necesară pentru a împlini cu generozitate şi pasiune ministerul său de preot, dedicându-se predicării, pastoraţiei sacramentelor şi slujirii celor mai săraci. În timpul existenţei sale a trăit din plin cuvintele sfântului Paul: "Într-adevăr, Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere, iubire şi de înţelepciune (2Tim 1,7). În faţa pericolelor persecuţiei, fericitul Ignazio nu acceptă nici un compromis, declarând celor ce făceau presiuni asupra lui: "Lui Dumnezeu nu-i place ca eu să-l reneg pe Isus, Mântuitorul meu. A vărsa sângele meu pentru credinţă este cea mai vie dorinţă a inimii mele!" Exemplul său luminează astăzi pe toţi aceia care vor să fie mărturisitori ai evangheliei, pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru mântuirea fraţilor!

În viaţa sa de mamă de familie şi de călugăriţă, fondatoare a Surorilor Providenţei, Emilie Tavernier Gamelin a fost modelul unei abandonări curajoase în mâinile providenţei. Atenţia sa faţă de persoane şi faţă de situaţiile lor, o fac să inventeze noi forme de caritate. Avea o inimă deschisă faţă de orice suferinţă, slujind îndeosebi pe cei săraci şi pe cei mici, pe care dorea să-i trateze ca pe un rege. Ştiind că a primit totul de la Dumnezeu, dădea fără limite. Acesta era secretul bucuriei sale profunde, chiar şi în nenorociri. Într-un spirit de totală credinţă în Dumnezeu şi cu un sens acut de ascultare, asemenea "slujitorului" din Evanghelie, îşi împlinea datoria sa ca pe o poruncă divină, voind să facă în toate voinţa Domnului. Fie ca noua fericită să fie un model de contemplaţie şi de acţiune pentru surorile institutului său şi pentru persoanele care lucrează cu ele! (continuare în numărul viitor)

Traducere de Daniel Medveş

* * *

Ignazio Maloyan - martir la vârsta de 46 de ani a împlinit cu generozitate şi pasiune ministerul său de preot, fără a accepta nici un compromis.

Nikolaus Gross - jurnalist şi tată de familie, în faţa ideologiei naţional-socialiste, prin scrierile sale, a apărat demnitatea persoanelor. Pentru aceasta a fost condus la locul de execuţie.

Alfonso Maria Fusco - cu credinţa sa genuină şi tenace a devenit "Don Bosco din Sud".

Tommaso Maria Fusco - a ştiut să trăiască în lume realitatea împărăţiei lui Dumnezeu într-un mod cu totul special.

Emilie Tavernier Gamelin - a inventat noi forme de caritate, slujind mai ales pe cei mici şi cei săraci, pe care dorea să îi trateze ca pe un rege.

Eugenia Picco - realizând sinteza vitală dintre contemplaţie şi acţiune, a luat asupra ei sărăciile lumii, asistând totodată şi victimele războiului care în acea perioadă însângera Europa.

Euthymia Offing - a trăit conform acestui moto: În tot ceea ce vom face să fim mereu simpli slujitori.