A coopera cu Biserica
Interviu cu pr. Eugen Blaj
Pr. Eugen Blaj s-a născut la 28 aprilie 1960 în Gherăești și a fost hirotonit preot la 29 iunie 1986. A activat ca preot atât în Dieceza de Iași, cât și în Arhidieceza de București. În perioada 1990-1999 și-a desfășurat activitatea în Mexic, de unde în perioada 1996-1998 a fost trimis în Italia pentru a-și lua licența în filozofie, după care a fost profesor și paroh în Mexic. La 24 octombrie 1999, a primit mandatul misionar pentru a merge în Kenya. Revenit pentru scurt timp în țară, a participat la Liturghia din seara zilei de 7 octombrie în cadrul căreia alți doi preoți și patru laice au primit mandatul misionar. Cu această ocazie, părintele a avut bunăvoința să răspundă pentru cititorii revistei "Lumina creștinului" la câteva întrebări.
- Părinte, ați lucrat mulți ani în Mexic, iar de doi ani sunteți misionar în Kenya. Ce înseamnă să fii misionar?
A fi misionar însemnează a coopera cu Biserica lui Cristos la realizarea poruncii Domnului: "Mergeți în toată lumea și predicați evanghelia la toată făptura" (Mc 16,15); înseamnă a prelungi opera de mântuire pe care Isus Cristos a început-o prin întruparea sa pe acest pământ până la a doua sa venire.
- În ziua de 24 octombrie 1999, în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iași, în cadrul unei celebrări speciale, ați primit mandatul misionar, marcat simbolic prin înmânarea crucii și a Bibliei. Anul acesta, pe 7 octombrie, același mandat l-au primit doi preoți și patru laice. Ce a însemnat pentru Sfinția voastră Liturghia din seara de 7 octombrie din catedrala din Iași?
Pentru mine a fost un semn de speranță pentru o mai mare deschidere a Diecezei de Iași la opera misionară a Bisericii cât privește locuri de primă evanghelizare sau locuri cu o mai mare necesitate de preoți sau evanghelizatori. De asemenea, consider această celebrare ca o confirmare a dorinței Preasfințitului Gherghel de a-și asuma direct responsabilitatea unei misiuni pe pământurile africane.
- Vorbiți-ne despre misiunea Sfinției voastre? Cum este în Kenya?
Din punct de vedere cultural Kenya este primitoare pentru misionari, turiști și pentru oricare străin care dorește s-o viziteze. Cu particularitățile ei îmbogățește imaginația și încălzește sufletul, deoarece este sentimentală, afectivă, omenească. Din punct de vedere lingvistic Kenya are două limbi oficiale engleza și swahili. Limba swahili în structura ei gramaticală este foarte diferită de limbile europene, de aceea până în momentul familiarizării cu această limbă este un pic dificilă înțelegerea ei. Din punct de vedere liturgic celebrările kenyene sunt participative și vesele. Cântecele cele mai uzuale și dansurile sunt elemente care însoțesc slujbele duminicale și cele din zilele de sărbătoare; chiar dacă durează mai mult timp ele sunt atrăgătoare. Din punct de vedere pastoral Biserica din Kenya a creat niște structuri care permit transmiterea credinței din generație în generație chiar și în lipsă de preoți sau a vocațiilor sacerdotale. Grupurile parohiale dau viață activităților pastorale și celebrărilor solemne în așa fel încât fiecare credincios să se simtă în sânul Bisericii ca în propria familie.
- Din punct de vedere geografic, în ce parte a Kenyei vă aflați?
Geografic, misiunea în care mă aflu este situată în nordul Kenyei și aria ei geografică ajunge până la granița cu Etiopia. De asemenea, ajunge până la lacul Turkana incluzând rezervația națională numită Sibiloe, rezervație cunoscută în special pentru descoperirile arheologice, de exemplu pădurea pietrificată, vestigiile uriașe ale unei broaște țestoase, ale unui crocodil, ale unui elefant pietrificat... Misiunea are opt filiale și cea mai îndepărtată se află la 200 km depărtare. Mai sunt și alte comunități care sunt în curs de a deveni filiale deoarece sunt persoane doritoare de a deveni creștini. Misiunea este în mijlocul deșertului Chalbi într-o zonă nisipoasă, dar s-a format în jurul unei oaze numită North Horr. Misiunea din North Horr, în care lucrez, a fost creată pentru evanghelizarea tribului Gabbra, însă se află familii din tribul Borana și tribul Turkana. În partea cea mai de nord a misiunii, trecând prin parcul Sibiloe, în localitatea Ileret se află tribul Dasanatch. Aceste trei triburi au tradițiile lor particulare și necesită o atenție pastorală proprie culturii lor. Vreau să menționez că sunt oameni foarte credincioși și foarte buni care iubesc și respectă mult pe misionari.
- Cum primesc africanii evanghelia?
Nu pot să mă refer la toți africanii, ci la cei cu care conviețuiesc și cu care lucrez pentru evanghelizare. Am putut constata că succesul operei de evanghelizare depinde de capacitatea de înțelegere și de interpretare a elementelor culturale și a obiceiurilor locale din partea misionarilor. Acest lucru facilitează acceptarea evangheliei cu disponibilitate, iubire și credință.
- Un gând pentru cititori.
Să stimuleze în adâncul inimii lor iubirea față de cei care primesc evanghelia din partea misionarilor trimiși de sfânta Biserică să-l predice pe Cristos, unicul mântuitor, pentru a ajunge la cunoașterea deplină a adevărului.
A consemnat pr. Cornel Cadar
* * *
Dorințe... Dorințe...
Traducere de fr. Ion Balan
Sufletu-mi dorește
să atingă marginile acestei distanțe.
Vai, și ce distanță!
De dincolo fluierul morții mă cheamă,
prin glasu-i ascuțit și plin de cutezanță.
Uit, totdeauna uit că nu am aripi
de a zbura și că sunt legat de acest pământ
pentru totdeauna.
Și teama mă cuprinde,
că sunt un străin, pe un pământ străin.
Înțeleg limbajul în care îmi vorbiți ca și
cum ar fi al meu!
O, cât este de departe chemarea glasului tău.
Nu cunosc căile tale, nu am un cal înaripat,
și asta o uit mereu.
Nimic nu mă mai interesează, sunt un rătăcitor,
un fugar în inima mea.
O, iarăși uit, așa ca totdeauna,
că toate ușile sunt zăvorâte
în casa în care trăiesc singuratic.
Rabindranath Tagore