Sfânta Tereza a Pruncului Isus, însoţitoare în mileniul al treilea

Se spune, pe bună dreptate, că sfinţii sunt capodopera harului divin. Sfânta Tereza o dovedeşte cu prisosinţă. "Ploaia de trandafiri" pe care a promis-o cade cu îmbelşugare asupra oamenilor.

Cartea de vizită a Terezei este ilustrată cu autoritate de toţi papii secolului al XX-lea, inclusiv Leon al XIII-lea (1878-1903). Acesta îi acordă Terezei, în audienţa din 20 noiembrie 1887, privilegiul de a intra în mănăstirea carmelită din Lisieux, la vârsta de numai 15 ani.

Sfântul Pius al X-lea (1903-1914), clarvăzător cum era, oferindu-i-se un portret al servitoarei lui Dumnezeu, exclamă: "Iată cea mai mare sfântă a timpurilor moderne!", iar când cineva din anturajul papei îi spune că nu-i nimic extraordinar în Tereza a Pruncului Isus, papa replică: "Revedeţi-vă teologia!"

La 14 august 1921, Benedict al XIV-lea (1914-1922) aproba decretul de eroicitate a virtuţilor în procesul de beatificare a Terezei. Papa menţionează "calea cea mică" şi "copilăria ei spirituală", care presupun o umilinţă exemplară, o credinţă vie în existenţa lui Dumnezeu, un omagiu practic adus puterii şi îndurării sale, un apel încrezător la providenţa aceluia care dă harul de a evita orice rău şi a obţine tot binele.

Pius al XI-lea (1922-1939), papă terezian prin excelenţă, o consideră ca pe "o stea dragă, miracol de virtuţi şi bogăţie de minuni". La 29 aprilie 1923, o declară fericită, "glorie şi cinste a Carmelului, dotată cu o memorie de excepţie care i-a permis să-şi însuşească pe de rost cartea «Imitaţiunea lui Cristos»". Peste numai doi ani, la 17 mai 1925, când o declară sfântă, papa spune: "Ea a dobândit o atare ştiinţă a celor supranaturale încât a putut trasa şi altora o cale sigură a mântuirii". Acelaşi mare papă al misiunilor, care o numea pe sfânta Tereza "stea a pontificatului său", o declară la 14 decembrie 1927 patroană a misiunilor.

Pius al XII-lea (1939-1958) a binecuvântat, la 11 iulie 1937, bazilica "Sfânta Tereza" din Lisieux, ca delegat al papei Pius al XI-lea, iar la 11 iulie 1954 a consacrat aceeaşi bazilică. Cu această ocazie, papa ţine cu tot dinamismul să propună umilinţa grăitoare a Terezei ca antidot pentru mândria distrugătoare a lumii moderne.

"Papa cel Bun", Ioan al XXIII-lea (1958-1963), câteva luni înainte de începerea lucrărilor Conciliului Vatican II, într-o scrisoare îndemn către călugăriţe, subliniază: "Biserica apelează la acelea care trăiesc în tăcerea mănăstirilor!", amintind-o în mod deosebit pe Tereza a Pruncului Isus.

Papa Paul al VI-lea (1963-1978), care amintea deseori de coincidenţa fericită de a fi fost botezat în chiar ziua trecerii Terezei în gloria cerească, la 30 septembrie 1897, cu ocazia centenarului naşterii Terezei (1873-1973), rezumă spiritualitatea tereziană în simplitatea rugăciunii ei şi vivificarea speranţei, atât de necesare prezentului. În acelaşi timp, remarcă exemplul de solidaritate spirituală oferită de Tereza prin prezenţa activă a mijlocirii ei.

În pontificatul de numai 30 de zile, Ioan Paul I (1978) nu a avut răgazul de a-şi expune amănunţit ataşamentul faţă de sfânta Tereza, aşa cum au făcut antecesorii săi. Totuşi, în calitate de patriarh al Veneţiei, la centenarul terezian al naşterii, ţine o conferinţă memorabilă carmelitelor, iar în cartea "Ilustrissimi" include o splendidă scrisoare dedicată sfintei din Lisieux.

Ioan Paul al II-lea (1978...), ultimul papă al mileniului al doilea şi primul din mileniul al treilea, călit în încercări, cu suflet mereu tânăr, cinstitor exemplar al Maicii Preacurate, care a celebrat în cei 23 de ani de pontificat până acum peste 1200 de beatificări şi canonizări, şi-a dovedit din plin veneraţia faţă de marea "mică" Tereza a Pruncului Isus pe care o declară cu toată îndrăzneala şi luciditatea învăţătoare a Bisericii. Făcându-i această onoare, papa spune: "Într-o vreme ca aceasta prin care trecem, marcată deseori prin cultura zădărniciei şi a hedonismului, acest nou doctor al Bisericii ne arată o eficacitate deosebită pentru a lumina mintea şi inima celor însetaţi de adevăr şi iubire. Tereza din Lisieux este sfânta care rămâne, în pofida anilor care trec; ea se recomandă ca model eminent şi călăuză pentru toţi creştinii... S-o invocăm pentru ca să conducă pe toţi bărbaţii şi femeile timpului nostru pe calea adevărului şi a vieţii".

Mons. Anton Despinescu