Răul şi moartea nu au ultimul cuvânt

Papa Ioan Paul al II-lea a prezidat miercuri, 12 septembrie, audienţa generală într-un mod în care nu a mai făcut-o niciodată în cei 22 de ani de pontificat: a fost un eveniment plin de tristeţe, cu puţine cuvinte şi cu lungi momente de tăcere. El a dedicat întâlnirea rugăciunii pentru cei care au murit sau au fost răniţi în urma atacurilor teroriste de marţi, 11 septembrie, din New York şi Washington DC.

"Nu pot să încep această audienţă fără să îmi exprim mâhnirea profundă pentru atacurile teroriste care au însângerat ieri America, provocând mii de morţi şi foarte mulţi răniţi. Îi transmit preşedintelui Statelor Unite precum şi tuturor cetăţenilor americani profunda mea mâhnire. În faţa unor astfel de orori incalificabile nu poţi să nu rămâi profund tulburat. Mă alătur acelora care şi-au exprimat în aceste ore condamnarea lor plină de indignare şi îmi exprim, de asemenea, cu putere, opinia că violenţa nu poate conduce niciodată la adevăratele soluţii ale problemelor umanităţii.

Ieri a fost o zi neagră în istoria umanităţii, un afront teribil adus demnităţii umane. După ce am aflat despre aceste evenimente, am urmărit cu atenţie desfăşurarea situaţiei, înălţând rugăciuni din inimă către Domnul. Cum este posibil să fie comise acte de o asemenea cruzime sălbatică? Inima ascunde prăpăstii din care uneori ies la suprafaţă planuri de o ferocitate nemaiauzită, capabile să distrugă într-un moment viaţa normală a unui popor. Dar credinţa vine în ajutorul nostru în astfel de momente, când cuvintele devin neputincioase. Cuvântul lui Cristos este singurul care poate da un răspuns la întrebările care ne tulbură spiritul. Chiar dacă forţele întunericului par să izbândească, cei care cred în Dumnezeu ştiu că răul şi moartea nu au ultimul cuvânt. Speranţa creştină se întemeiază pe acest adevăr; el este cel care întăreşte în aceste momente credinţa noastră rugătoare.

În acest moment de nelinişte şi consternare, când curajul multor bărbaţi şi femei de bunăvoinţă este pus la o dură încercare, mă adresez cu o profundă simpatie iubitului popor al Statelor Unite. Mă adresez mai cu seamă familiilor celor care şi-au pierdut viaţa, ca şi celor răniţi, pentru a-i asigura că sunt alături de ei. Încredinţez îndurării Celui Preaînalt victimele neajutorate ale acestei tragedii, pentru care am oferit sfânta Liturghie din dimineaţa aceasta, cerând Domnului pentru ei odihna veşnică. Fie ca el să dea curaj supravieţuitorilor; fie ca el să-i sprijine pe cei angajaţi în operaţiile de salvare precum şi pe numeroşii voluntari care depun acum un imens efort pentru a face faţă acestei situaţii dramatice. Vă invit şi pe voi, iubiţi fraţi şi surori, să vă uniţi cu mine în rugăciune. Fie ca Domnul să nu îngăduie ca spirala urii şi violenţei să prevaleze. Fie ca preasfânta Fecioară, Maica Îndurărilor, să umple inimile tuturor cu gânduri înţelepte şi intenţii paşnice".

Pr. Anton Despinescu