Beatificarea a 30 de creştini

Józef Bilczewski

Cu ocazia vizitei pastorale în Ucraina, papa Ioan Paul al II-lea a beatificat la Lvov, în zilele de26 şi 27 iunie 2001, un număr de 30 de creştini greco-catolici, dintre care 27 de martiri, care şi-au dat viaţa pentru credinţă în perioada anilor 1941-1973. A fost pentru prima oarăcând s-au făcut beatificări pe teritoriulucrainean. Cei 30 de fericiţiridicaţi la cinstea altarelor sunt: arhiep. Józef Bilczewski (1860-1923); pr. Zygmunt Gorazdowski (1845-1920); ep.Mykola Earneckyj (1884-1959); ep. Hryhorij Khomyšyn (1867-1945); ep. Josafat Kocylovskyj (1876-1947); ep. Symeon Lukae (1893-1964); ep. Vasyl Velyekovskyj (1903-1973); ep. Ivan Slezyuk (1896-1973); ep.Mykyta Budka (1877-1949); ep. aux. Hryhorij Lakota (1883-1950); pr. Leonid Fëdorov (1879-1935); pr. Mykola Konrad (1876-1941); pr. Andrij Išeak (1887-1941); pr.Roman Lysko (1914-1949); pr.Mykola Cehelskyj (1896-1951); pr. Petro Verhun (1890-1957); pr.Oleksa Zaryckyj (1912-1963); pr. Klymentij šeptyckyj (1869-1951); pr. Severijan Baranyk (1889-1941); pr. Jakym Senkivskyj (1896-1941); pr. Zynovij Kovalyk (1903-1941); pr. Vitalij Bajrak (1907-1946); pr.Ivan Ziatyk (1899-1952); sr.Tarsykia (1919-1944); sr.Olympia (1903-1952); sr.Laurentia (1911-1952); ep.Teodor Rom.a (1911-1947); pr. Omeljan Kove (1884-1944); sr. Josaphata (1869-1919); Volodymyr Pryjma, laic (1906-1941). Redăm în continuare câteva date din viaţa arhiep. Józef Bilczewski, având în vedere căla16 octombrie 1904 aparticipat la sfinţirea solemnă asanctuarului din Cacica.

S-a născut la 26 aprilie 1860 la Wilamowice, într-o familie de agricultori. A fost primul din cei nouă copii ai lui Francesco şi Anna Fajkisz. A primit Botezul la numai trei zile după naştere. A dovedit de timpuriu o înclinare specială pentru studiu. În anul 1872 a terminat şcoala elementară; părinţii l-au trimis la gimnaziul din apropierea oraşului Wadowice.

În august 1880 a intrat în Seminarul din Cracovia şi la 6 iulie 1884 a fost hirotonit preot. După un an de pastoraţie, a fost trimis la Viena pentru continuarea studiilor, obţinând titlul de doctor în teologie cu teza intitulată: Deus est creator mundi. S-a specializat la Roma şi la Paris în teologie dogmatică şi în arheologie creştină şi după întoarcerea în dieceză şi-a susţinut examenul de abilitare cu teza: Arheologia creştină în faţa istoriei Bisericii şi a dogmei.

În anul 1891 a devenit profesor la Universitatea din Lvov. Ulterior şi-a intensificat munca ştiinţifică, în special în arheologie creştină, domeniul său preferat.

Obţinând o bursă de studiu din partea guvernului, la finele anului 1894 a plecat la Roma, unde a făcut cercetări arheologice în catacombele romane. Ca rod al acestor cercetări a scris lucrarea ştiinţifică intitulată: Euharistia în lumina celor mai vechi scrieri iconografice şi epigrafice, publicată la Cracovia în anul 1898. La 18 decembrie 1900 este numit arhiepiscop de Lvov. În anul 1904 a organizat în Polonia congresul mariologic.

Afecţiunea sa profundă pentru Biserică şi pentru Scaunul Apostolic a demonstrat-o în diverse moduri: prin scrisoarea pastorală "Biserica lui Cristos", prin numeroase vizite ad limina, prin organizarea de pelerinaje ale studenţilor din şcolile medii superioare etc.

A prezidat în 1922 ultima conferinţă a episcopilor care a avut loc la Czestochowa, elaborând scrisoarea pastorală "Căsătoria".

Misiunea sa de episcop s-a desfăşurat în condiţii grele datorită problemelor interne şi a conflictelor dezlănţuite de Primul Război Mondial.

A intervenit de multe ori pe lângă autorităţile civile în favoarea polonezilor, a ucrainenilor şi a evreilor. Războiul polono-ucrainean (1918-1919) a provocat noi răni în rândul populaţiei şi mulţi preoţi au fost ucişi sau închişi.

Invazia bolşevică (1919-1920) s-a abătut cu toată cruzimea asupra Bisericii Catolice. El s-a ridicat în apărarea tuturor, fără să ia în considerare diferenţele de religie sau de naţionalitate. În anii 1918-1921 dieceza sa a pierdut circa 120 de preoţi. Îmbolnăvindu-se grav, a acceptat infirmitatea cu seninătate şi curaj. A murit la 20 martie 1923 la Lvov.

Renumitul istoric A. Medynski l-a definit drept "una dintre cele mai eminente personalităţi nu numai ale Bisericii poloneze, ci şi a celei universale, (...) preot şi polonez exemplar, de erudiţie universală şi în acelaşi timp, intelectual simplu, mărturisitor fidel al ideii apostolice, pătruns de o extraordinară simplitate şi de o rară modestie".

Viaţa spirituală a viitorului fericit poate fi concentrată în trei cuvinte: rugăciune, muncă şi abnegaţie. Era un om al rugăciunii şi se simţea atras în mod special de Euharistie, îngenunchind frecvent în faţa tabernacolului.

Traducere de Mariana Ghergu