Maria înălţată la cer, mama şi regina noastră

Planul veşnic al lui Dumnezeu

Parcurgând etapă cu etapă anul liturgic facem memoria vieţii şi operei lui Isus Cristos şi retrăim în credinţă drumul iubirii Fiului lui Dumnezeu, care coboară la noi, se face asemenea nouă, se jertfeşte în locul nostru şi, prin moartea şi învierea sa se întoarce glorios în slavă pentru a domni şi stăpâni peste cei vii şi peste cei morţi, lărgind astfel până la marginile pământului şi până la sfârşitul veacurilor împărăţia cea nouă (cf. Mt 13 ş.u.; 24,14).

Acesta este drumul pe care trebuie să meargă orice om, orice făptură; atunci când celebrăm faptele minunate săvârşite de Dumnezeu prin Isus în Duhul Sfânt de fapt parcurgem drumul purificării şi înălţării noastre.

Din planul şi voinţa lui Dumnezeu prima făptură care a beneficiat de parcurgerea întreagă a acestui drum este Maria Fecioară din Nazaret, care s-a deschis iubirii veşnice şi a colaborat cu Dumnezeu, primind în sânul ei pe Mântuitorul omului prin lucrarea specială a Duhului Sfânt, oferindu-se cu trup şi suflet în realizarea mântuirii tuturor oamenilor.

Drumul ei de credinţă este drumul Bisericii şi al fiecărui credincios în parte. Ea este imaginea perfectă a făpturii care beneficiază de darul mântuirii şi se învredniceşte să-l urmeze pe Fiul ei în slavă trecând dincolo de moarte şi de mormânt cu trupul şi cu sufletul său.

Ea este cea dintâi care s-a bucurat să ajungă acolo unde a ajuns capul trupului mistic, al Bisericii, adică Isus Cristos, om şi Dumnezeu.

Maria şi anul liturgic

Biserica, în timp ce retrăieşte moment cu moment opera mântuitoare a lui Isus Cristos pe parcursul unui an liturgic, ne oferă şi exemplul vieţii şi lucrării Mariei care nu se desparte de Fiul ei, căruia i-a dăruit viaţă şi pe care l-a însoţit clipă de clipă de la naştere, pe Calvar, în mormânt, în Cenacol şi până la înălţarea lui în slavă (cf. Lc 1,26-38; Fap 1,14).

Trebuie, aşadar, să vorbim şi de o participare a Mariei la tot programul lui Isus şi de aceea şi de o asociere la misterul lui Cristos desfăşurat şi celebrat în anul liturgic.

În acest sens Biserica face memoria vieţii şi lucrării Mariei, a misterului ei, introducând pe tot parcursul anului liturgic celebrări în consonanţă cu marile mistere ale Sfintei Treimi şi într-un chip deosebit cu cele ale lui Cristos, Fiul ei, şi ale Duhului Sfânt, mirele sufletului ei.

Începând cu celebrarea naşterii Mariei din ziua de 8 septembrie şi vestind lună de lună diferite momente din viaţa ei, precum şi lucrări şi privilegii de care ea s-a bucurat, Biserica evocă cu mare bucurie şi cu mult folos drumul de credinţă al Mariei - de la naştere şi până la înălţarea ei la cer şi încoronarea în slavă.

Ridicarea Mariei cu trupul şi cu sufletul la cer

După ce Biserica celebrează cu mare bucurie Învierea Domnului, Înălţarea lui Isus la cer, precum şi trimiterea Duhului Sfânt, ea ne cheamă să contemplăm misterul ridicării primei făpturi la slava cerească - Maria, cea care i-a dat viaţă şi care s-a oferit fără rezerve pentru opera sa de mântuire.

În luna august toţi fiii Bisericii, atât din Orient cât şi din Occident, sunt invitaţi să o contemple pe aceea care este sfânta Maria Mare, care a adormit întru Domnul şi de către îngeri a fost ridicată cu trupul la cer. Creştinii sunt invitaţi nu numai să admire acest mister, ci, mai mult, să se bucure şi să se umple de speranţa că, aşa cum Maria a ajuns în slavă, aşa vor ajunge şi ei atunci când Domnul va hotărî.

Este îmbucurător faptul că despre Maria şi misiunea ei au vorbit sfinţii părinţi chiar de la început şi au declarat-o Theotokos (Conciliul din Efes, 431), adevăr care a aşezat-o mereu alături de Isus, Fiul ei, şi a făcut-o să fie venerată şi cântată de întreaga Biserică din Răsărit şi din Apus.

Preluând această mărturie de credinţă şi amplificând-o, sfinţii părinţi papi, susţinuţi mereu de ceilalţi episcopi şi de poporul creştin, au ţinut să precizeze şi să declare marele adevăr despre credinţă şi viaţa Mariei şi au declarat-o toată curată şi neprihănită (1854) şi mai recent înălţată cu trupul şi sufletul la cer (1950).

"Proclamăm, declarăm şi definim că este un adevăr de credinţă faptul că preacurata Mamă a lui Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost ridicată cu trupul şi sufletul în gloria cerească" (Pius al XII-lea, Munificentissimus Deus).

O învăţătură clară şi definitivă care confirmă atâtea expresii frumoase şi minunate făcute pe parcursul celor două mii de ani.

Imn neîncetat de preamărire

Reîntorcându-ne în primele veacuri, adică la izvoare, iată cum argumenta acest adevăr un episcop din sec. al VII-lea, Theoteknos din Livias, în omiliile sale: "Se cuvenea ca trupul preasfânt al Mariei, trup care l-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu şi care i-a fost locuinţă, care a fost divinizat, făcut incoruptibil, iluminat de harul lui Dumnezeu şi plin de slavă, să fie doar pentru puţin timp încredinţat mormântului ca apoi să fie ridicat în slava cerească cu sufletul său plăcut lui Dumnezeu" (Omilii publicate în 1955 de A. Wegner).

Ne bucurăm să adăugăm aici cuvintele de laudă ale sfântului Ciril de Alexandria: "Te salutăm, Marie, mama lui Dumnezeu, tezaur venerabil al lumii întregi, făclie nestinsă, coroană a fecioriei, sceptru al doctrinei bune, locuinţă a celui care nu poate fi delimitat de nici un loc, mamă şi fecioară! Îţi mulţumim ţie, celei care vine în numele Domnului şi eşti binecuvântată în evanghelii".

Ne bucurăm să ştim că însuşi Conciliul Vatican II reluând învăţătura sfinţilor părinţi, a papei Pius al XII-lea şi a întregii Biserici, spune: "Mama lui Isus, după cum în ceruri, glorificată deja cu trupul şi cu sufletul, este chipul şi pârga Bisericii care va ajunge la plinătate în veacul ce va să vină, tot astfel, aici pe pământ, străluceşte ca un semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, până când va veni ziua Domnului (cf. 2Pt 3,10)" (LG, 68).

Acelaşi lucru vrem să-l proclamăm şi noi la Cacica la începutul celui de-al III-lea mileniu şi la Iaşi în catedrala noastră când vom sărbători cu bucurie pe aceeaşi Mamă şi Regină.

Ea care a fost înălţată la cer urmându-l pe Isus în slavă, ne invită să o urmăm pe acest pământ, să o întâlnim pe drumul nostru de credinţă şi să o invocăm cu bucurie: "O, preacurată şi sfântă Fecioară Marie, îngerii din ceruri cântă slava adormirii tale, pentru că ai devenit mama creatorului a toate, Cristos Domnul nostru. Te rugăm, să intervii fără încetare pentru noi care ne punem speranţa în tine, aşa de aproape de Dumnezeu şi fără încetare Fecioară şi mamă" (Off. or. 758).

Ocrotiţi de ea vom merge cu curaj pe drumul nostru de credinţă şi, astfel, sperăm să o simţim alături şi în acest an şi în perioada sinodului diecezan care se apropie şi în toată viaţa noastră, căci ea este mama şi regina noastră.

Maria, mama noastră, ne aşteaptă la Cacica!

Petru Gherghel, episcop de Iaşi

* * *

Programul de la Cacica

Marţi - 14 august
10.00 - Celebrare penitenţială
12.00 - Sfânta Liturghie solemnă de deschidere a pelerinajului
16.00 - Calea sfintei cruci
17.00 - Adoraţie euharistică
18.00 - Sfânta Liturghie pentru tineri şi seminarişti
22.00 - Privegherea mariană, urmată de procesiunea cu lumânări în jurul Bisericii

Miercuri - 15 august
06.00 - Sfânta Liturghie de dimineaţă
07.30 - Sfânta Liturghie greco-catolică (în biserică)
08.00 - Sfânta Liturghie în limba maghiară (la grotă)
09.15 - Sfânta Liturghie în limba polonă (în biserică)
09.15 - Sfânta Liturghie în limba germană (la grotă)
11.00 - Sfânta Liturghie solemnă pontificală a hramului, încheiată cu procesiunea şi binecuvântarea euharistică