Capcana gândirii naive

Problemele educaţiei
(continuare din numărul trecut)

Fuga de fapte în lumea unei subiectivităţi naive este un sindrom al civilizaţiei noastre. Chiar unii oameni de ştiinţă au încetat să mai cerceteze realitatea obiectivă şi se preocupă numai de convingerile subiective ale unor persoane bine stabilite sau ale unor grupări sociale.

Exemplul simptomatic pentru mine este din acest punct de vedere ceea ce observ atunci când particip la simpozioane legate de tema profilaxiei şi terapiei dependenţilor. Mi s-a întâmplat de câteva ori să aud din gura unor autorităţi importante în acest domeniu că din cercetările lor reiese că tineretul şi copiii apelează la alcool... din pură curiozitate, pentru a-şi sublinia independenţa sau pentru a se integra între cei de-o vârstă cu ei.

Dar ceea ce reiese în mod real din aceste cercetări este confirmarea că acest tip de cercetători nu deosebesc factorii obiectivi de declaraţiile subiective! La alcool recurg acei tineri care nu o scot la capăt cu viaţa, cu emoţiile, care vor să uite ceva sau vor să-şi "dreagă" starea de spirit, fără să-şi modifice comportamentul. În asemenea situaţii, sunt convinşi subiectiv că recurg la alcool sau la alte substanţe care creează dependenţă numai din pură curiozitate, sau pentru a fi mai acceptaţi de cei de-o vârstă cu ei. Nu este însă o întâmplare că pe asemenea tineri îi atrage alcoolul şi nu, de exemplu, matematica, geografia sau poezia. Nu este o întâmplare nici faptul că ei caută acceptarea celor de-o vârstă care folosesc alcoolul şi nu a celor care sunt abstinenţi şi care nu se ruinează pe ei înşişi.

Gândirea complexată

Ce are de făcut în asemenea situaţii un educator responsabil? În primul rând trebuie să-l ajute pe educat să gândească despre sine într-un mod integral şi realist. Fiecare dintre noi are tendinţa spontană să se vadă şi să se înţeleagă pe sine în mod naiv şi limitat. Înţelegerea integrală înseamnă că educatul nu-şi limitează înţelegerea de sine la numai câteva dimensiuni (cum ar fi corporalitatea şi emoţionalitatea), ci are în vedere întreaga bogăţie a naturii sale (sfera fizică, psihică, morală, spirituală, religioasă, socială). Tot astfel, înţelegerea realistă înseamnă că educatul devine tot mai conştient de faptul că a fi om înseamnă a fi o fiinţă ameninţată de slăbiciuni interioare sau de presiuni exterioare. Îşi dă seama că are nevoie de ajutorul oamenilor şi al lui Dumnezeu, de disciplină interioară, de vigilenţă, de o scară de valori matură. Al doilea ţel esenţial al formaţiei intelectuale este ajutorul dat educatului ca să înţeleagă că nu-şi poate separa comportamentul de consecinţele lui naturale. Dacă nu vrea să fie alcoolic atunci, la vârsta când organismul se dezvoltă, nu trebuie să apeleze la alcool. Dacă nu vrea să se îmbolnăvească de SIDA, atunci trebuie să înveţe să trăiască în puritate şi în fidelitate conjugală. Dacă nu vrea să sufere, nu trebuie să facă nimic care să-l rănească pe el însuşi sau pe alţi oameni. Dacă vrea să fie fericit, trebuie să se lase călăuzit de iubire şi adevăr, să respecte natura umană şi chemarea proprie. În caz contrar, nimic nu-l poate feri de crizele vieţii sau de suferinţe, nici substanţele chimice (alcoolul, narcoticele), nici lucrurile dobândite sau banii, nici oamenii. (Pr. Marek Dziewiecki). (va urma)

Traducere de Natalia Cantemir