Sinodul diecezan de la Bacău

Unul dintre cele mai importante momente din viaţa Bisericii este sinodul sau conciliul (lat. concilium = întrunire, adunare, consiliu). Aici se dezbat toate problemele care privesc evoluţia trecută, prezentă şi viitoare a Bisericii, luându-se hotărâri relative la întărirea credinţei şi înlăturarea eventualelor greutăţi din calea vieţii spirituale.

În istoria Bisericii Catolice din Moldova se cunoaşte celebrarea unui sinod diecezan, ţinut la Bacău între 27 aprilie - 1 mai 1663, sub prezidiul episcopului catolic de atunci, anume Ştefan Athanasius Rudzinski.

Evenimentul a fost consemnat într-un raport pe care episcopul de Bacău, Ştefan Athanasius Rudzinski, l-a trimis papei Alexandru al VII-lea şi Congregaţiei "De Propaganda Fide" la 7 mai 1663. Acest document se păstrează în două dintre cele mai importante arhive europene, anume la Vatican şi Viena.

Ţinerea acestui sinod la Bacău nu este întâmplătoare în condiţiile în care acest oraş era sediul Episcopiei Catolice înfiinţate încă din anul 1391, episcopie în fruntea căreia se afla tocmai episcopul Ştefan Athanasius Rudzinski, cel care va iniţia şi conduce lucrările sinodului. El va convoca clerul catolic la Bacău la 27 aprilie 1663, în duminica a doua de după Paşti.

Raportul episcopului Rudzinski ne dă preţioase informaţii nu doar despre hotărârea sinodului, ci scoate în evidenţă într-un mod sugestiv starea în care se găseşte Biserica Catolică din Moldova acelor vremi în ansamblul ei.

Situaţia în care se afla Biserica Catolică din Moldova atunci, la jumătatea secolului al XVII-lea, nu era una dintre cele mai bune, dimpotrivă. Preoţii catolici erau extrem de puţini iar credincioşii catolici erau marcaţi de sărăcie. Sinodul era chemat să remedieze starea de fapt existentă, urmărind o îmbunătăţire a condiţiilor existente precum şi o revigorare, o însănătoşire a vieţii creştine catolice din Moldova.

Hotărârile sinodului au fost inserate într-un număr de 10 legi (constitutio), insistându-se după aceea şi asupra problemelor specifice bisericilor din Iaşi şi Cotnari.

Alături de episcopul Rudzinski, la sinodul diecezan de la Bacău din 1663 au mai participat printre alţii şi preoţi: Joannes Battista Berkueze, paroh la Cotnari, având în administraţie şi filialele de la Hârlău şi Amăgeni; Andreas Antonius Rzeczkowski, paroh de Baia şi Suceava, precum şi preot de Neamţ; Michael Rabcson, paroh de Săbăoani, păstorind şi filialele de la Roman şi Tămăşeni; Joannes Zlatany, paroh de Huşi, având în păstorire şi Bârladul, fiind şi preot la Galaţi.

Acesta a fost singurul sinod diecezan ţinut în Bacău. Este foarte important şi faptul că ştiri cu privire la desfăşurarea lucrărilor sinodului avem chiar de la episcopul care l-a prezidat. A mai rămas, din păcate, un demers singular până în zilele noastre.

Este, iată, cu atât mai necesară ţinerea unui sinod diecezan şi de aceea salutăm cu bucurie iniţiativa Preasfinţitului Petru Gherghel, episcop de Iaşi, cu privire la "începerea pregătirii pentru deschiderea la nivel diecezan a sinodului diecezan, care va începe anul acesta şi se va desfăşura pe parcursul a trei ani cu angajarea tuturor structurilor bisericeşti, a instituţiilor de învăţământ, a preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, a sufletelor consacrate şi a laicilor, reprezentând astfel întregul popor al lui Dumnezeu din Dieceza de Iaşi.

Sinodul diecezan va fi el însuşi un program special de cunoaştere, împrospătare şi trăire a credinţei, a vieţii spirituale, a implicării misionare şi a angajării sociale a tuturor credincioşilor, potrivit cu vocaţia fiecăruia".

Anton Coşa