Semnificaţiile unui pelerinaj

Istoria s-ar putea ca în viitor să fie împărţită în "înainte" şi "după" vizita papei Ioan Paul al II-lea pe urmele sfântului Paul. În perioada 4-9 mai au fost deschise noi orizonturi în dialogul unităţii cu lumea ortodoxă, în relaţiile dintre creştinism şi islamism şi în angajamentul pentru pacea din Orientul Mijlociu, afirmă agenţia de ştiri "Zenit" preluată de site-ul www-greek-catolic.ro. Călătoriile pe care papa le-a făcut la locurile legate de istoria mântuirii - Muntele Sinai, Ţara Sfântă, şi mai recent în Grecia, Siria şi Malta - au fost foarte diferite de călătoriile anterioare. În general călătoriile lui răspundeau unor cerinţe pastorale concrete. Ultimul pelerinaj însă are evidente caracteristici profetice, el abordând probleme universale, care afectează viitorul întregii omeniri.

Suspiciunile şi prejudecăţile care durează de 1.000 de ani au fost uitate. După istorica vizită a papei, zidul psihologic şi cultural care desparte catolicii şi ortodocşii pare a se dărâma. În cazul Bisericii Catolice şi Bisericii Ortodoxe a Greciei, acest zid este mai înalt decât cel teologic sau politic.

"Papa va trebui să depăşească abisul unui întreg mileniu", scria unul din ziarele Atenei în ajunul vizitei. Papa a trecut pragul Bisericii Ortodoxe încet, sprijinindu-se într-o cârjă, făcând un pas imens prin cererea de iertare adresată lui Dumnezeu pentru ofensele aduse de catolici ortodocşilor.

"Toţi cei care după marele jubileu al anului 2000, cu rugăciunea de la Zidul Plângerii sau cu revelaţia de la Fatima, credeau că papa nu mai are nimic de spus, s-au înşelat, scria Avvenire. În chiar inima celei mai intransigente ortodoxii, unde până cu câteva ore înainte nu se auzeau decât sloganuri anti-papale defăimător, papa Wojtyla a provocat aplauze prelungite. Scena a fost incredibilă: au aplaudat nu numai arhiepiscopul primat al Greciei, Christódoulos, dar şi toţi înalţii membri ai Sfântul Sinod, cei 10 arhiepiscopi şi mitropoliţi care stăteau alături de delegaţia Vaticanului".

Dat fiind că papa urmăreşte întotdeauna moduri concrete de a-şi exprima obiectivele, în Siria el a propus ca ţel, pe drumul spre unitatea dintre catolici şi ortodocşi, o dată comună pentru celebrarea Paştilor. Patriarhul ortodox Ignaţiu al IV-lea Hakim a răspuns pozitiv invitaţiei. Rămâne pe mai departe rezolvarea aspectelor tehnice ale problemei.

Pelerinajul la locurile unde au apărut primele comunităţi creştine, martore ale convertirii lui Saul din Tars, a adus în prim plan problema arzătoare a relaţiei creştinismului cu islamismul. Vechea cetate a Antiohiei, unde discipolii lui Isus din Nazaret au fost numiţi pentru prima oară creştini, este astăzi musulmană în proporţie de 90%.

Atunci când a intrat în moscheea Omeiazilor din Damasc, pentru prima oară când un pontif roman a făcut un asemenea gest, la 15 ani de la momentul când a intrat în sinagoga din Roma, papa a transmis de fapt un mesaj întregii lumi: între musulmani şi creştini a început o nouă eră a dialogului şi cooperării.

Acest papă, a cărui primă parte a pontificatului a părut mai mult legată de evenimentele europene, de căderea zidurilor care separau şi continuă să separe continentul, demonstrează acum o abordare mai largă, care include Asia şi Africa, şi care căută să demoleze mitul "ciocnirii dintre civilizaţii" şi să construiască o eră a dialogului şi păcii. Iar religiile îşi pot aduce o contribuţie foarte importantă în această direcţie.

Sfântul Părinte a vorbit foarte clar în Siria, în prezenţa preşedintelui Assad. Înainte de a pleca de pe aeroportul internaţional din Damasc, papa a spus încă o dată ce a spus şi la sosire: soluţia pentru conflictele din Orientul Mijlociu stă în dialog şi în implementarea diferitelor rezoluţii ale Naţiunilor Unite. Sfântul Părinte a făcut apel "la toţi oamenii implicaţi şi la liderii lor politici, să recunoască un fapt: confruntarea a eşuat şi va eşua întotdeauna".

Înainte de a se urca în avionul care îl ducea din Malta înapoi la Roma, papa Ioan Paul al II-lea a reamintit motivul pelerinajului său jubiliar: "În locurile legate de aniversarea a doua mii de ani de la naşterea Mântuitorului, eu am sperat şi m-am rugat pentru o mai mare înnoire a credinţei creştinilor". Astfel înţelege papa să conlucreze la "noua evanghelizare".