Locul cel mai "teribil din lume..."

Aceasta a fost expresia pe care a folosit-o un misionar italian, pr. Paul Tablino despre "misiunea" (parohia) Maikona, unde s-a transferat cu puţin timp in urmă pr. Eugen Blaj care este de un an şi jumătate în Kenya (Africa). Pr. Tablino este primul care a evanghelizat acele locuri, deci poate fi considerat "apostolul" lor; el este cel care a scris şi o carte despre cele mai importante triburi din acea zonă, Gabbra şi Borana, şi tot el a alcătuit un alfabet pentru limba acestor triburi, limba borana. Tot despre aceeaşi misiune un alt preot misionar italian spunea că este "locul cel mai frumos din lume...".

În perioada 8-18 martie am avut ocazia să vizitez, împreună cu pr. Corneliu Berea SVD, acele locuri din nordul Kenyei care nu sunt altceva decât o zonă de deşert de sute de kilometri. Călătoria noastră a fost motivată de necesitatea de a cunoaşte realitatea în care va trăi, pentru o perioadă de cel puţin trei ani, un preot al diecezei noastre, pr. Eugen, şi de a putea lua o decizie oficială (sub formă de contract) cu episcopul de acolo, Mons. Ambrose Ravasi. Aceste lucruri, ţinând cont de complexitatea factorilor care intră în discuţie, nu se pot rezolva decât pe această cale oficială.

Pr. Eugen Blaj, după ce a lucrat o perioadă în Parohia de Nyahururu din centrul Kenyei, timp în care a studiat şi limba kiswahili, a doua limbă oficială a ţării alături de engleză, şi-a exprimat dorinţa, la cererea episcopului Ravasi, de a merge în această zonă din nordul Kenyei, în Dieceza de Marsabit, unde este o mare lipsă de preoţi. Într-adevăr, există misiuni întregi (parohii cu multe filiale) cu mii de credincioşi unde nu este nici un preot. În aceste parohii vin din când în când, în unele locuri o dată la două-trei luni, preoţi din alte misiuni care celebrează sfânta Liturghie.

Vizitând aceste locuri, pot spune că misiunea în care s-a transferat pr. Eugen întruneşte cele două calităţi amintite mai sus. Într-adevăr, din anumite puncte de vedere, ea poate fi numită "un loc teribil..." pentru că este aproape incredibil să vezi oameni care, acum la începutul secolului al XXI-lea, nu cunosc decât două feluri de mâncare (lapte de capră sau de cămilă şi, eventual, carnea acestor animale); nu ştiu ce înseamnă pâinea, porumbul, fasolea, orezul etc.; să vezi cum 6-7 persoane locuiesc într-un "bordei" de formă rotundă cu diametrul de maxim 3 m, făcut din nuiele şi acoperit cu piei de animale şi cu plante uscate; să vezi copii care merg desculţi pe nisip sau pietre la temperaturi de aproximativ 50 de grade... Pe de altă parte se poate vorbi şi de "locul cel mai frumos din lume...", deoarece oamenii aceştia ştiu ce înseamnă fericirea, ştiu să se bucure din toată inima pentru "puţinul" pe care-l au, ştiu să zâmbească, să se respecte unul pe celălalt, conform regulilor pe care le impun tradiţiile lor etc. În altă ordine de idei, "parohia" unde va lucra pr. Eugen este dotată cu toate structurile necesare unei bune funcţionări: are casă parohială, biserică mare şi frumoasă, două şcoli primare şi gimnaziale, un liceu, dispensar etc. Pentru o perioadă pr. Eugen nu va locui în această parohie, ci va locui într-o misiune vecină (cam la 100 de km - 2 ore şi jumătate de mers cu maşina), împreună cu doi misionari din Germania. De acolo se va ocupa şi de misiunea care-i va fi încredinţată ulterior (Maikona). Pr. Eugen şi episcopul Ravasi aşteaptă ca un alt preot din dieceza noastră să meargă pentru a lucra împreună. Până atunci pr. Eugen va colabora cu cei doi misionari din Germania.

Pe teritoriul Diecezei de Marsabit, aproximativ 15 % din locuitori sunt creştini, 5 % sunt musulmani, iar ceilalţi trăiesc în religiile lor tradiţionale.

Evanghelia a fost predicată pentru prima dată în acele locuri acum aproximativ 20 de ani. Misiunea Maikona are cam 7.000 de credincioşi, în afară de cei care sunt în cele patru filiale. Toţi aceşti credincioşi suferă din cauză că "sunt ca nişte oi fără păstor...".

Pr. Benone Lucaci