Sângele martirilor din Africa şi din Asia

Marţi, 5 decembrie, la Ateneul Pontifical "Regina Apostolorum" s-a ţinut ultimul dintre simpozioanele organizate despre martirii secolului XX, dedicat, de data aceasta, persoanelor care şi-au dat viaţa pentru Domnul în Africa şi în Asia. Secolul XX este considerat un secol al martirilor prin excelenţă, aşa cum l-a definit recent papa Ioan Paul al II-lea.

Au fost prezenţi la întâlnire, printre alţii, abatele Paul Buetubela Balembo, rectorul Facultăţilor Catolice din Kinshasa, Congo, părintele Armand Veilleux, O.C.S.O., abate de Scourmont, Belgia, părintele Innocenzo Venchi, O.P., postulator al fraţilor dominicani şi Joseph Ming-Chuan Kung, preşedinte al "Fundaţiei Cardinal Kung". La încheierea simpozionului, cardinalul Francis Arinze, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios a prezidat concelebrarea euharistică.

Această întâlnire a fost una dintre numeroasele ocazii de a reda onoarea şi gloria acelui popor lipsit de apărare care a plătit cu viaţa propria credinţă, continuând să meargă pe calea arătată de Dumnezeu Tatăl în ciuda violenţelor, torturilor, crimelor, şi în ciuda atâtor oameni care au luptat împotriva semenilor lor în numele unei uri oarbe.

După martirii spanioli, mexicani, brazilieni, ai nazismului şi cei din Europa de Est, simpozionul despre martirii din Africa şi din Asia a oferit participanţilor posibilitatea de a cunoaşte în profunzime o lume despre care se ştie încă destul de puţin, de a dezvălui istoria şi viaţa multor persoane, consacrate sau laice care, dornice să aducă mărturia lor de adevăr, de ecumenism şi de nonviolenţă, au plătit preţul cel mai înalt, dar cu bucurie în suflet. "În ultimii ani - a explicat părintele Paolo Scarafoni, rectorul Ateneului - martirii au devenit din nou punct de referinţă clar pentru creştini. Acest ultim secol, în definitiv, a înregistrat un număr mare de persoane care şi-au dat viaţa din fidelitate faţă de Isus Cristos. Este vorba de un măreţ dar pe care Dumnezeu l-a făcut, deoarece martirii sunt un patrimoniu foarte important şi, aşa cum zice Tertulian, ei sunt sămânţa noilor creştini. Martirii sunt un punct de referinţă clar, sigur şi la îndemâna tuturor".

Evenimentele la care Continentul African a fost protagonist, mai ales în ultimii 50 de ani, au înregistrat un număr ridicat de victime, aproximativ 12 milioane, în special în Algeria, Angola, Burundi, Congo Brazzaville, Congo Kinshasa, Etiopia... Vestirea evangheliei este adesea un factor de contestare sau de destabilizare a statu-quo-ului cultural, religios, social sau politic şi pentru că mărturia este întotdeauna asociată cu martorul care o face, refuzul mărturiei echivalează cu refuzul martorului: aceasta este cauza principală a martiriului în Africa.

Martirii africani, în marea lor majoritate, au fost victime ale refuzului "noutăţii" creştine care se exprima într-o etică sau o morală caracteristică; ei sunt, de asemenea, victime ale intoleranţei politice, care caută să-i suprime pe aceia care apără principiile dreptăţii şi ale adevărului. Pentru toţi ajunge să amintim exemplul părintelui Christian de Chergé, abate al comunităţii din Tibhirine, Algeria. În perioada anilor 1994-1996, cu venirea la putere a FIS - Frontul Naţional de Sănătate - ţara a fost invadată de un val de violenţe în care şi-au pierdut viaţa aproximativ 200.000 de persoane. Din rândul victimelor, 18 bărbaţi, printre care misionari şi monahi trapişti au fost răpiţi, torturaţi şi ucişi iar printre ei a fost şi abatele din Tibhirine, care a lăsat un amical testament în care ierta cu anticipaţie persoana care îl va asasina, numindu-l "prieten al ultimei clipe".

Acei martiri, prin închisoarea şi moartea lor au uimit întreaga Europă. Nu se ştie dacă vor fi beatificaţi şi canonizaţi. Aceasta însă nu-i împiedică să fie martiri autentici, deoarece chiar motivul valorilor creştine, al fraternităţii şi al iubirii de Dumnezeu şi de oameni înrădăcinat în viaţa lor este acela pentru care au fost eliminaţi.

Şi în Asia cruzimea nu a cruţat viaţa tuturor acelor purtători ai evangheliei. Episcopi, preoţi, persoane consacrate, laici de orice vârstă şi condiţie socială şi uneori familii întregi au fost persecutaţi în Japonia, China, Vietnam, Coreea şi Thailanda pentru singura "vină" de a-l iubi pe Cristos în plinătatea numelui său.

Traducere de Mariana Ghergu