Nu sunt două căi

Mesajul pentru Ziua Tineretului

"Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Lc 9,23). Aceasta este tema aleasă de papa Ioan Paul al II-lea pentru Cea de-a XVI-a Zi Mondială a Tineretului, care s-a celebrat în Duminica Floriilor - 8 aprilie 2001 - la nivel local. Mesajul este un nou şi splendid capitol al dialogului intens dintre succesorul lui Petru şi noile generaţii. Propunerea creştină pe care papa o repetă cu un înflăcărat îndemn părintesc este profundă, exigentă, nu admite ocolişuri şi se înrădăcinează în Cristos şi în crucea sa. Sfântul Părinte scrie că într-adevăr "calea trasată de Dumnezeu pentru Fiul său este aceeaşi cu cea pe care trebuie s-o parcurgă discipolul... Nu sunt două căi, ci una singură: aceea parcursă de Maestru. Discipolului nu îi este permis să inventeze o altă cale". Mai jos sunt redate punctele esenţiale ale mesajului care va fi aprofundat şi cu ocazia întâlnirii tinerilor la Hălăuceşti, duminică, 6 mai.

- Ce a fost Cea de-a XV-a Zi Mondială a Tineretului dacă nu un moment intens de contemplare a misterului Cuvântului întrupat pentru mântuirea noastră?

- Roadele autentice ale jubileului tinerilor nu pot fi calculate în statistici, ci numai în fapte de iubire şi de dreptate, în fidelitatea cotidiană, preţioasă, chiar dacă deseori este prea puţin vizibilă. V-am încredinţat vouă, dragi tineri, şi în special celor care au luat parte direct la acea întâlnire de neuitat, datoria de a oferi lumii această mărturie coerentă evanghelică.

- Dar tocmai acest radicalism a adus şi roade minunate de sfinţenie şi de martiriu, care mângâie în timp drumul Bisericii. Şi astăzi acest cuvânt sună a scandal şi nebunie. Şi totuşi trebuie să ne analizăm prin prisma lui pentru că drumul trasat de Dumnezeu pentru Fiul său este acelaşi care trebuie parcurs de ucenicul hotărât să îl urmeze. Nu există două căi, ci numai una: aceea parcursă de Învăţător. Ucenicului nu îi este permis să inventeze o alta.

- A se lepăda de sine înseamnă a renunţa la propriul plan, deseori limitat şi meschin, pentru a-l primi pe cel al lui Dumnezeu: iată drumul convertirii, indispensabil pentru existenţa creştină.

- Isus nu ne cere să renunţăm să trăim, ci să primim o noutate şi o plinătate de viaţă pe care numai el le poate da. Omul are înrădăcinată în adâncul existenţei sale tendinţa spre "a se gândi la sine însuşi", de a aşeza propria persoană în centrul intereselor şi a face din el măsură pentru toate. În schimb, cel care îl urmează pe Cristos refuză această orientare asupra lui însuşi şi nu evaluează lucrurile pe baza avantajului său. Consideră viaţa trăită în termeni de dar şi gratuitate, nu de cucerire şi de posesie. Într-adevăr, viaţa adevărată se exprimă prin dăruirea de sine, rod al harului lui Cristos: o existenţă liberă, în comuniune cu Dumnezeu şi cu fraţii.

- Nu se poate vorbi despre cruce fără să fie luată în considerare iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, faptul că Dumnezeu vrea să fim umpluţi de bunurile sale. Prin invitaţia "urmează-mă", Isus le repetă ucenicilor nu doar: ia-mă de model, dar şi: împărtăşeşte viaţa şi alegerile mele, petrece-ţi viaţa împreună cu mine, în iubire faţă de Dumnezeu şi de fraţi.

- Dragi tineri, să nu vi se pară ciudat dacă, la începutul celui de al treilea mileniu, papa vă arată încă o dată crucea ca drum de viaţă şi de fericire autentică. Biserica dintotdeauna crede şi mărturiseşte că numai în crucea lui Cristos este mântuire.

- Aşadar, nu vă temeţi să mergeţi pe drumul pe care Domnul l-a parcurs mai întâi. Prin tinereţea voastră, imprimaţi celui de-al treilea mileniu care se deschide semnul speranţei şi al entuziasmului tipic vârstei voastre. Dacă veţi lăsa harul lui Dumnezeu să lucreze în voi, dacă nu vă veţi îndepărta de seriozitatea angajării voastre zilnice, veţi face din acest nou secol un timp mai bun pentru toţi.