Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii

Euharistia, izvorul oricărei vocaţii

Cea de-a 37-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii se celebrează anul acesta la 14 mai (duminica a IV-a a Paştelui), în climatul plin de bucurie al sărbătorilor pascale, devenit mai intens datorită evenimentelor jubiliare. În această zi întreaga Biserică este chemată la rugăciune pentru ca Dumnezeu "să trimită lucrători în secerişul său", iar cei care se simt chemaţi să răspundă cu promptitudine şi bucurie. Mesajul Sfântului Părinte de anul acesta, având tema "Euharistia, izvorul oricărei vocaţii şi slujiri în Biserică", este în sintonie cu desfăşurarea marelui jubileu. El este o reflecţie asupra darului chemării divine, împărtăşind grija faţă de vocaţiile la sfânta preoţie şi la viaţa consacrată.

Mesajul porneşte de la o întrebare şi o constatare: "Oare nu este Euharistia misterul lui Cristos viu şi operant în istorie? Din Euharistie, Isus continuă să cheme la urmarea sa şi să ofere fiecărui om "împlinirea timpului"". Apoi continuă: "Jubileul, şi acesta în special, celebrând cei 2000 de ani de la intrarea în timp a Fiului lui Dumnezeu şi misterul răscumpărării sale, îndeamnă pe fiecare credincios să-şi analizeze propria vocaţie, pentru a împlini în viaţa sa ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos pentru trupul său, care este Biserica (cf. Col 1,24)". După o reflecţie în care se arată legătura dintre Euharistie şi vocaţie, mesajul cuprinde îndemnuri adresate tinerilor, părinţilor şi educatorilor şi se încheie cu o rugăciune pentru vocaţii. Mai jos sunt redate punctele principale.

Euharistia constituie momentul culminant în care Isus dezvăluie misterul identităţii sale şi arată sensul vocaţiei fiecărui credincios. În realitate, semnificaţia vieţii umane constă, în întregime, în acel trup şi în acel sânge, pentru că prin ele au ajuns la noi viaţa şi mântuirea.

În întâlnirea cu Euharistia, unii descoperă că sunt chemaţi să devină slujitorii altarului, alţii să contemple frumuseţea şi profunzimea acestui mister, alţii să-şi reverse elanul iubirii asupra celor săraci şi slabi, iar alţii să culeagă puterea transformatoare în realităţile şi gesturile vieţii de fiecare zi. Fiecare credincios află în Euharistie nu numai cheia interpretativă a propriei existenţe, dar şi curajul pentru a o realiza, şi a construi, în diversitatea carismelor şi vocaţiilor, unicul trup al lui Cristos în istorie.

Dragi tineri, ieşiţi-i în întâmpinare lui Isus Mântuitorul! Iubiţi-l şi adoraţi-l în Euharistie! El este prezent la sfânta Liturghie, care face prezentă sacramental jertfa crucii. El vine în noi în sfânta împărtăşanie şi rămâne în tabernacolele bisericilor noastre, pentru că este prietenul nostru, prietenul tuturor, mai ales al vostru, al tinerilor, atât de nevoiaşi de încredere şi iubire. De la el puteţi prinde curajul pentru a-i fi apostolii săi.

După cultura omului fără vocaţie, este nevoie stringentă de bărbaţi şi femei care cred în viaţă şi o primesc ca pe o chemare care vine din Înălţime, de la acel Dumnezeu care, întrucât iubeşte, cheamă; după climatul de suspiciune şi neîncredere, care contaminează raporturile umane, numai tinerii curajoşi, cu mintea şi inima deschise spre idealuri înalte şi generoase, vor putea restitui frumuseţea şi adevărul vieţii şi raporturilor umane.

Acela care trăieşte cu bucurie acest dar şi-l alimentează zilnic prin întâlnirea cu Euharistia, va şti să împrăştie în inima multor tineri sămânţa bună a aderării fidele la chemarea divină.

Trebuie, mai ales în acest jubileu al anului 2000, să acţionăm ca fiecare preot, fiecare consacrat şi consacrată să-şi redescopere frumuseţea vocaţiei proprii şi să dea mărturie despre ea şi celorlalţi. Fiecare credincios să devină formator de vocaţii, fără a se teme să propună alegeri radicale; fiecare comunitate să înţeleagă locul central al Euharistiei şi nevoia de slujitori ai jertfei euharistice.