Trecut şi prezent în Horleşti

Lansare de carte

În ziua de 15 decembrie 1999 în sala "Henri Coandă" a Palatului Culturii din Iaşi a avut loc un eveniment cultural deosebit. După mai mulţi ani de cercetare a surselor arhivistice şi orale, domnul Mircea Ciubotaru, profesor şi cercetător la Institutul de Filologie Română "A. Philippide" din Iaşi, în colaborare cu doamna Petroliana Zară, bibliotecară la Biblioteca Comunală din Horleşti, au lansat lucrarea "Comuna Horleşti. Cadre istorice, sociale şi culturale", apărută la Editura "Performantica" - Iaşi. Ea a fost prezentată de prof. univ. dr. Ştefan S. Gorovei şi de Lucia Cireş, cercetător ştiinţific, moderator fiind Marcel Lutic, muzeograf. Cartea se poate comanda de la Librăria Presa Bună şi costă 30.000 lei.

După ce în numărul din luna iulie, anul trecut, al revistei "Lumina creştinului" aţi putut afla de lansarea unei lucrări care vorbea despre o comunitate catolică de pe valea Siretului, iată că putem prezenta acum, deşi foarte sumar, o carte care "schiţează principalele direcţii pentru o cercetare monografică a satelor din comuna actuală Horleşti", comună ce include unul din importantele centre ale catolicismului secolului al XIX-lea din Moldova, unde au avut reşedinţa mai mulţi episcopi.

Pornind de la puţinele informaţii pe care alţi cercetători le-au menţionat în studiile lor, autorii acestei lucrări au reuşit să descopere o bibliografie - arhivistică şi orală - imensă, care studiată cu mult interes a dat naştere acestei monografii.

Deşi autorii susţin că lucrarea prezentată nu este o monografie, cartea - care însumează mai bine de 250 de pagini - prezintă într-o manieră ştiinţifică numeroase aspecte din istoria unei comune situată la sud-vest de oraşul Iaşi, numită de la prima atestare - 3 iulie 1471: Horleşti. Autorii au încercat să surprindă tot ceea ce este necesar unei bune cunoaşteri a localităţilor componente ale comunei: urmele arheologice care denotă existenţa unei populaţii în acea zonă, evoluţia proprietăţilor (Horleştii, Bogdăneştii, Scoposenii, Boteştii, Dejenii, Belceştii, Cărhana, Găngureştii etc.), evoluţia demografică, date toponimice, onomastice etc. Capitole speciale sunt dedicate şcolii şi bisericii, cei doi piloni ai dezvoltării generale a comunităţii. N-au fost omise însă nici celelalte instituţii culturale existente (biblioteca, serviciile sanitare etc.), întrucât toate au contribuit şi contribuie la bunul mers al traiului locuitorilor acestei zone.

Fiind conştienţi că trecutul se reconstituie temeinic doar pe baze documentare certe (...), iar tradiţia orală, primită cu spirit critic, poate arunca lumini nebănuite în întunericul vremurilor trecute... autorii au inserat în paginile acestei monografii numeroase mărturii privind contribuţia locuitorilor acestei comune în războaiele mondiale, modul în care unii "horleşteni" şi-au vărsat sângele pentru apărarea patriei.

Materialele etnologice constituie un capitol special, dar în acelaşi timp destul de amplu, fiind analizate principalele momente ale vieţii omului, sărbătorile de peste an, diferite credinţe şi practici magice. Autorii au acordat o atenţie specială acestor materiale deoarece constituie vestigii de cultură şi civilizaţie populară pe cale de dispariţie. Unele dintre tradiţiile prezentate şi elementele etnografice evidenţiază originalitatea "horleştenilor", iar altele denotă impactul locuitorilor din comună cu alte zone folclorice din ţară.

În finalul lucrării, pentru a ilustra veridicitatea informaţiilor, autorii au anexat diferite catagrafii, liste matricole, planuri, hărţi, fotografii etc. Deşi sunt limitate ca spaţiu temporar, recensămintele şi catagrafiile au rolul de a evidenţia evoluţia sau persistenţa numelor locuitorilor acestei zone. Celelalte aspecte analizate de autori pe parcursul studiului nu fac altceva decât să întregească viziunea generică pe care această monografie doreşte să ne-o ofere.

Apreciind efortul depus de autori, aşteptăm ca şi alţi cercetători sau amatori în ale istoriei să desluşească, cel puţin parţial, istoria comunităţilor din Dieceza de Iaşi şi nu numai.

Pr. Alois Moraru