Colocviu teologic

În casa misionarilor verbiţi din Traian a avut loc un colocviu teologic în patru serii (15-16, 22-23, 29-30 martie şi 5-6 aprilie). Deoarece Conciliul este considerat începutul unui timp nou în Biserică, colocviu şi-a propus să examineze direcţiile de înnoire pe care Biserica locală le-a urmat de la Conciliul Vatican II până astăzi; să arate diferite modalităţi de celebrare a tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu, aprofundând sacramentul Spovezii şi al Euharistiei în contextul actual. Au participat toţi preoţii din Dieceza de Iaşi şi din Arhidieceza de Bucureşti. Printre participanţi: ÎPS Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România, ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti, PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi şi PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Colocviul a fost organizat de Academia Catolică "Sfântul Augustin".

Conciliul şi jubileul

În scrisoarea apostolică Tertio millennio adveniente (10 noiembrie 1994), Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea face o referinţă explicită la o temă de o importanţă deosebită pentru viaţa Bisericii: Conciliul Ecumenic Vatican II. Papa nu ezită să lege împreună soarta Conciliului Vatican II cu cea a jubileului anului 2000 (cf. TMA 18, 19, 20). El consideră Conciliul drept marele portic care conduce la marele jubileu, marea poartă care introduce Biserica în mileniul trei.

În scrisoarea apostolică citim: "Examenul de conştiinţă nu poate să nu se refere şi la "receptarea Conciliului", acest mare dar al Duhului Sfânt făcut Bisericii la sfârşitul celui de-al doilea mileniu. În ce măsură cuvântul lui Dumnezeu a devenit din plin suflet al teologiei şi izvor de inspiraţie al întregii existenţe creştine, cum cerea constituţia dogmatică "Dei Verbum"? Este trăită liturgia ca "izvor şi punct culminant" al vieţii ecleziale după învăţătura constituţiei liturgice "Sacrosanctum Concilium"? Se consolidează în Biserica universală şi în cea locală ecleziologia comuniunii din "Lumen gentium", dând spaţiu carismelor, ministerelor, diferitelor forme de participare a poporului lui Dumnezeu, fără a ceda unei forme de democratism şi sociologism, care nu oglindeşte viziunea catolică despre Biserică şi spiritul autentic al Conciliului Vatican II? O întrebare vitală trebuie să privească şi stilul raporturilor între Biserică şi lume. Directivele conciliare oferite în "Gaudium et spes" şi în alte documente despre un dialog deschis, plin de respect şi cordial, însoţit totuşi de o mărturie curajoasă despre adevăr, rămân valabile şi ne cheamă la o angajare ulterioară" (TMA 36).

Biserica întreagă este chemată la un "examen de conştiinţă" şi la o verificare, pentru ca magisteriul conciliar să devină tot mai mult o normă practică pentru viaţa creştină.

În momentul în care Conciliul pare să se îndepărteze de un orizont care astăzi e mult schimbat, singurul drum practicabil pentru Biserică este să intre mai profund şi cu mai multă fidelitate în spiritul Conciliului Vatican II, pentru a realiza, plecând de la o nouă lectură a sa, un salt spre mileniul trei al istoriei creştine. A verifica cum am recepţionat Conciliul, la o distanţă de 35 de ani de la încheiere, a face acest "examen de conştiinţă" voit de Sfântul Părinte ne pune mai curând pe o linie de plecare decât pe o linie de sosire.

Datorită Conciliului, Biserica a regăsit urmele evangheliei în peregrinările oamenilor şi ale popoarelor; cu cât intră mai mult în timpul oamenilor cu atât trebuie să strălucească figura ei originală şi dimensiunea sa sacramentală.

Jubileul anului 2000 trebuie să fie un exerciţiu practic, pentru a face Conciliul tot mai viu în elanul şi harul său iniţial.

Iată-ne, aşadar, în faţa unui serios "examen de conştiinţă": Cum a fost recepţionat Conciliul Vatican II în Biserica noastră locală? Care sunt direcţiile de înnoire pe care le-am urmat de la Conciliul Vatican II până astăzi?

Cei patru piloni pe care s-a construit întreaga reînnoire conciliară şi la care face referinţă şi Sfântul Părinte în scrisoarea apostolică Tertio millennio adveniente (cf. 36) au constituit şi pentru noi puncte de plecare pentru reflecţia din zilele colocviului. Primatul cuvântului lui Dumnezeu şi liturgia sunt două momente prin care Biserica înţelege tot mai profund natura şi misiunea sa. În timp ce constituţia dogmatică "Dei Verbum" permite descoperirea noutăţii veşnice a revelaţiei lui Dumnezeu făcută oamenilor, constituţia liturgică "Sacrosanctum Concilium" îi permite celebrarea misterului prin cult, rugăciune, evocare. Biserica, în acest mod apare tot mai mult mister de comuniune cu misiunea perenă de vestire a adevărului în diferitele şi schimbătoarele situaţii ale lumii contemporane. Rezultă astfel că "Lumen gentium" prezintă misterul miresei lui Cristos ca sacrament al unităţii şi al reconcilierii, în timp ce constituţia pastorală "Gaudium et spes" are misiunea de a individualiza spaţiile şi sfidările mereu noi care provoacă pe fiii lui Dumnezeu să dea cont de speranţa creştină (cf. 1Pt 3,15).

Deoarece celebrarea acestui an jubiliar, din dorinţa expresă a Sfântului Părinte, "trebuie să fie un an intens euharistic" (TMA 55), (care va avea ca punct culminant celebrarea Congresului Euharistic Internaţional de la Roma, dar şi celebrarea Congresului Euharistic Diecezan între 30 aprilie - 22 iunie 2000), colocviul teologic a încercat să evidenţieze raportul dintre aceste documente conciliare şi Euharistie, care este izvorul înnoirii vieţii Bisericii: raportul cuvântului lui Dumnezeu cu Euharistia (conferinţa pr. rector Alois Bulai), locul Euharistiei în liturgie, cu referinţă la constituţia liturgică "Sacrosanctum Concilium" (conferinţa pr. Claudiu Dumea), raportul Euharistie-Biserică-lume, cu trimitere la o lectură a constituţiei pastorale "Gaudium et spes" (conferinţa pr. Lucian Farcaş), raportul Cristos-Biserică, în lumina constituţiei dogmatice "Lumen gentium" (conferinţa ÎPS Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România). Aceste reflecţii au fost întregite de două contribuţii de mare actualitate pentru preoţi şi pentru revitalizarea spiritului ecumenic: legătura dintre Euharistie şi viaţa preotului, după decretul conciliar "Presbyterorum ordinis" (conferinţa pr. Ştefan Lupu) şi tema ecumenică Unirea Bisericilor, o reflecţie pe marginea decretului "Unitatis redintegratio" (conferinţa pr. Wilhem Dancă).

În centrul atenţiei colocviului teologic s-a aflat examinarea direcţiei de înnoire pe care a urmat-o Biserica locală în aceşti 35 de ani de la terminarea Conciliului Vatican II, dar s-a acordat o atenţie deosebită şi locului pe care îl ocupă Euharistia în viaţa Bisericii în lumina acestor documente conciliare indicate, precum şi aspecte concrete legate de prezenţa misterului euharistic în viaţa Bisericii: raportul Euharistie-reconciliere (pr. Vladimir Petercă), implicaţiile Euharistiei în viaţa socială (pr. Isidor Chinez), jubileul şi Euharistia (pr. Ioan Tamaş), raportul cu arta creştină (fr. Antonio Perera), raportul Euharistie-Biserică (pr. Eduard Ferenţ), Euharistia în viaţa sfinţilor (intervenţie comună din partea a trei episcopi - ÎPS Ioan Robu, PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă) şi, în sfârşit, cateheza şi rolul ei în viaţa Bisericii (pr. Anton Ghiurcă).

Biserica se întreabă în acest an jubiliar, cum a recepţionat şi cum aplică învăţătura Conciliului Vatican II; Biserica noastră locală s-a întrebat în zilele colocviului care este noutatea introdusă de Conciliu în viaţa ei şi mai ales sub un raport practic - rolul Euharistiei pentru înnoirea vieţii Bisericii.

Aurel Percă, episcop auxiliar

* * *

Documentele Conciliului Ecumenic Vatican II
Patru constituţii:
Sacrosanctum Concilium - despre Liturghie;
Lumen gentium - despre Biserică;
Dei Verbum - despre revelaţia divină;
Gaudium et spes - despre Biserica în lumea de azi.

Nouă decrete:
Inter mirifica - despre mijloacele de comunicare socială;
Orientalium ecclesiarum - despre Bisericile Orientale;
Unitatis redintegratio - despre ecumenism;
Christus Dominus - despre ministerul pastoral al episcopilor;
Perfectae caritatis - despre reînnoirea vieţii religioase;
Optatam totius - despre formarea preoţilor;
Apostolicam actuositatem - despre apostolatul laicilor;
Ad gentes - despre activitatea misionară a Bisericii;
Presbyterorum ordinis - despre ministerul şi viaţa preoţilor.

Trei declaraţii:
Gravissimum educationis - despre educaţia creştină;
Nostra aetate - despre relaţiile Bisericii cu alte religii necreştine;
Dignitas humanae - despre libertatea religioasă.