Răspundem cititorilor

* C.M. (Barticeşti). Poeziile pe care ni le-aţi trimis sunt mai mult pentru sărbătorile de Crăciun. După cum aţi constatat şi dv. până şi la cei care ţin calendarul pe vechi sărbătorile s-au dus...

* Vasile I. Tudosă (Iaşi). Încercaţi să răspundeţi personal scrisorilor, nu prin intermediul redacţiei. Noi ne rugăm să nu uitaţi că în închisoare a sosit timpul să-l căutaţi mai mult pe Dumnezeu.

* Elena (Dofteana). Cel mai important lucru pentru dv. este întoarcerea la Dumnezeu. Ceremonia într-o biserică, fără convertire, nu rezolvă lucrurile. Trebuie mai întâi să aibă loc în viaţa dv. o adevărată convertire. Acesta este de altfel şi sensul jubileului pe care îl trăim. Apoi trebuie să mergeţi la părintele paroh. Dacă n-aţi mai fost căsătorită şi Sfinţia sa are dubii, vă va cere să aduceţi martori şi să depuneţi jurământ.

* Marcu Sâncrăianu (Zău de Câmpie, jud. Mureş). "Propun la rubrica "Ştiri" să se anunţe din timp datele la care vor avea loc unele manifestări: pelerinaje, sfinţire de biserică, concursuri diferite etc.".

De obicei încercăm să ţinem pasul cu evenimentele şi le anunţăm. Mai apar disfuncţionalităţi între scoaterea revistei de sub tipar şi ajungerea ei în mâinile cititorului. Faptul că ne-aţi scris ne face să căutăm noi soluţii pentru a rezolva problemele care ţin de noi. În concluzie vă răspundem: Ne vom conforma!

* Gabriela Mihaela Blaj (Sagna). "După cum v-aţi dat seama sunt una din prietenele revistei. Citesc mereu această revistă şi sunt încântată de informaţiile pe care le acumulez din ea".

Vă mulţumim pentru aprecierile pe care le faceţi la adresa revistei. Cu privire la poezii, trebuie să vă precizăm că este important să folosiţi şi figurile de stil: metafora, comparaţia, antiteza etc.

* Luiza Ungureanu (Roman). "Sunt o tânără din Roman, evident o tânără ca oarecare altele numai că sunt puţin tristă din cauză că nu mă pot realiza nici într-un fel, iar idealul meu nu mai este nimic acum... însă cum întotdeauna, chiar şi în momentele cele mai întunecate ale vieţii, am avut ca prieten de nădejde: cartea, iată, îndrăznesc să vă scriu cu rugămintea de a-mi trimite două cărţi".

Ne-au plăcut rândurile pe care le-ai trimis. Îţi mulţumim şi-ţi dorim să trăieşti în lumina acestei credinţe despre care ne-ai scris: "Isuse, cred în iubire! / Cred în forţa de a iubi şi de-a persevera mergând înainte; / Cred că iubirea este aurora care luminează şi salvează orice suflet; / Isuse, cred în tine! Cred în iubirea ta! / Eu cred în tine! Cred în iubire! Trebuie să cred în iubire! / Vreau să cred în iubire! Numai în iubire! / Doar în iubire! / Întotdeauna şi pretutindeni! Iubirea doar iubirea! Cărţile credem că deja le-aţi primit prin poştă.

* Veronica Dămoc (Iaşi). "Vă doresc un an nou binecuvântat de Domnul cu multe schimbări în bine, pace şi multă bucurie tuturor. Aş vrea să mulţumesc prin dv. tuturor dar mai ales bunului Dumnezeu că ne-a trimis nouă celor din Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi cei trei preoţi cucernici care slujesc cu mult devotament întreaga Biserică. Vreau să-i mulţumesc Sfinţiei sale pr. Lucian pentru deosebitele predici ţinute în parohia noastră în timpul Crăciunului. Vă rog, poate îl puteţi găsi pe părintele Lucian să-i spuneţi să mai vină şi să ne mai vorbească, să ne deschidă minţile nouă, celor ce credem că vedem, dar suntem orbi".

Vă dorim şi noi multă bucurie şi credem că cel mai important lucru este să vă rugaţi pentru preoţi. Să sperăm că pr. Lucian va citi dorinţa dv. şi, cine ştie, poate o va împlini.

* R.B. (Bacău). La primele două întrebări răspunsul este da. La a treia întrebare vă răspundem că există Şcoala Postliceală "Fericitul Ieremia Valahul", Aleea Mihail Sadoveanu, 46, 6600, Iaşi, director coordonator: pr. Benone Lucaci, tel. 032/217052; 094/545043. Profil: învăţători-educatoare; psihopedagogie specială, şi Colegiul Sanitar "Sfânta Lucia", Bd. Ştefan cel Mare, 26, 6600, Iaşi, tel. 032/212003, responsabil: Mons. dr. Alois Fechet, tel. 094/ 583946. Pentru informaţii suplimentare trebuie să luaţi legătura cu responsabilii fixaţi.

* Agneşca Irişec (Poiana Micului). "Vreau să vă mulţumesc pentru cea mai frumoasă revistă care este "Lumina creştinului" la care sunt abonată de doi ani. Aştept cu nerăbdare fiecare număr al revistei pe care o citesc cu mult interes. Când o primesc prima dată citesc rubrica "Poşta redacţiei", după aceea "Mărturii. Experienţe", apoi o citesc de la început până la sfârşit. Toate articolele sunt deosebit de interesante pentru că aflu multe despre Biserică. Am 18 ani şi aş vrea să ştiu cine a fost sfânta Agneza, cum a trăit şi cum a murit. Îmi amintesc cu bucurie momentul sosirii Sfântului Părinte la Bucureşti. Mi-am dat seama că această zi este şi va fi cea mai fericită zi din viaţa mea. Niciodată nu m-aş fi gândit că-l voi vedea pe Sfântul Părinte la câţiva metri de mine. A fost ca o minune. Nu voi uita aceasta niciodată".

În "Vieţile sfinţilor" nu sunt amănunte cu privire la viaţa sfintei Agneza, ci numai despre cum şi când a murit ea: "Sfânta Agneza a fost martirizată la începutul secolului IV, la vârsta de 12 ani, victimă în prigoana cruntă iniţiată de împăratul Diocleţian. Urmând o tradiţie greacă, papa Damasus afirmă că ar fi fost arsă pe rug. Dar este mai adevărată afirmaţia pr. Prudenţiu şi împreună cu el a întregii tradiţii latine că tânăra Agneza, după ce a refuzat să aducă jertfă zeiţei Vesta, a fost dusă într-un local rău famat şi expusă bătăii de joc a celor de acolo, apoi decapitată cu o lovitură de spadă".

* V.D. (Bacău). "Părinţii meu sunt despărţiţi, am avut o viaţă de haos; nu-i condamn, nu am dreptul, dar mi-e ruşine de ceea ce au făcut şi ceea ce fac şi acum. Îmi aduc aminte de toate lucrurile bune şi rele din copilărie, dar de sfânta Împărtăşanie nu. Cu mare regret trebuie să vă spun că părinţii mei, şcoala şi naşii nu m-au ajutat să am o educaţie religioasă serioasă ca s-o pot transmite copiilor mei. Din viaţa şi necazurile mele am descoperit calea binelui şi ce poate face păcatul şi acum cred că sunt în stare să strig în gura mare pentru a nu mai face şi alţii ceea ce am făcut eu".

Să sperăm că din experienţa dv. vor învăţa şi alţii. Oricum, întâlnirea cu Cristos este cel mai important lucru din viaţă. Pentru restul problemelor adresaţi-vă părintelui paroh din parohia dv.

* Mihai Dumea (Săbăoani). "Ziua de 8 decembrie 1999 a fost o zi mare şi plină de binecuvântări din partea lui Dumnezeu peste Biserica noastră locală din Dieceza de Iaşi. Deşi a trecut câtva timp, nu pot să uit acea zi minunată în care am avut şi eu marea fericire de-a participa la marele eveniment, să mă rog şi să cânt la sfânta Liturghie împreună cu atâţia episcopi şi cu o mare mulţime de preoţi încât nu am reuşit să-i pot număra la sfârşitul sfintei Liturghii. Cu toate că în acea perioadă trenurile nu prea au circulat, totuşi lumea a mers cu autobuze, cu maşini personale şi cu ocazii. Au venit pentru a da slavă lui Dumnezeu şi a participa la sfinţirea unui nou episcop".

Păstraţi evenimentul pe care l-aţi trăit în suflet şi rugaţi-vă pentru ca Biserica să aibă preoţi buni.

* Bäetz Johannes (Germania). "Stimaţi redactori ai Editurii "Presa Bună" şi difuzare a revistei, o dată cu aceste rânduri vă adresez din toată inima urarea de început de an: "La mulţi ani!" Prin grija Mons. Anton Despinescu beneficiez de abonament la această revistă care din cuprins îmi dă o serie de învăţăminte. Aici, în Germania, este foarte utilă pentru noi, cei care suntem desprinşi de locurile de unde am plecat. Deşi suntem aici, inima noastră este tot la locurile unde ne-am născut, am trăit şi de aceia nu putem fi rupţi de realitatea timpului. De fiecare dată citesc fără răgaz revista pe care apoi o dau unei surori dintr-o mănăstire care este venită tot din România (Brăila). Trebuie să menţionez că primesc cu regularitate şi în timp foarte scurt revista care ajunge în cinci zile. O dată cu aceste rânduri adresez sănătate şi succes în nobila misiune a preoţilor care se ocupă de apariţia revistei şi activitate rodnică în munca pe care o desfăşoară spiritual şi material. De asemenea, mulţumiri cordiale Mons. Anton Despinescu pentru interesul ce-l are pentru noi".

Scrisoarea dv. ne-a încântat. Faptul că aţi rămas ataşat de valorile creştine şi că n-aţi uitat de locurile natale ar trebui să dea de gândit multor români, despre care uneori se spune că, ajungând departe de ţară, primul lucru pe care l-au lăsat a fost credinţa. Vă mulţumim pentru urări şi pentru mărturie.

* Mihai B. (Bacău). "Am 27 de ani şi sunt dintr-un sat de lângă Roman. Am citit cu atenţie revista "Lumina creştinului", dar este cam vechi numărul 10(118) 1999. Sunt deţinut în Penitenciarul Bacău pentru furt, condamnat postcondamnatoriu cu 37 c.p. pentru articolul 208-209. Am primit la vizită de la mama această revistă a dv., am citit multe sfaturi şi îndemnuri de a merge pe o cale mai bună. Vreau să fie publicată această scrisoare, în întregime, dacă se poate. Am să încerc să mă fac înţeles tuturor acelor care citesc această pagină să nu ajungă şi ei ce am ajuns eu. Mulţi tineri consumă băuturi alcoolice ca să aibă chef la discotecă, la distracţii sau alţii încearcă să-şi înece amarul şi necazul care îi apasă cu greu. Cum ar fi despărţirile de prietene, asemenea cazului meu, pierderea cuiva drag, sărăcia care se ţine la tot pasul de om. În momentul când ai pus mâna pe alcool ajungi la ruină, un nimeni, ţi se pare că eşti mai iubit de prieteni, dar toţi fug şi te resping. Atunci, ce să mai zic, am uitat de necazul pe care l-am avut, mi-am înecat amarul şi toată durerea care mă frământa mai la tot pasul, dar cu timpul nu mai puteam să mă las de băutură, am devenit dependent de acest duşman al sănătăţii, "alcoolul". E limpede că am încercat să mă las de el, dar nu am avut voinţă şi m-am apucat de furat ca să pot produce acest sindrom în corpul meu. Acum plătesc cu libertatea cei mai scumpi ani din viaţă şi am avut de pierdut prietenii, fraţii şi surorile, încrederea, orgoliul meu de om. Cine ar mai sta de vorbă cu mine dacă toţi ştiu că am fost băiat rău? Acum regret pentru tot şi încerc să-mi pun ordine în viaţă căutând un loc departe de acel sat. E bine să gândesc astfel? Dragă redacţie, vă rog dacă se poate să-mi faceţi şi mie un abonament pe anul 2000. Nu ştiu cum aş putea plăti... Vă mulţumesc!"

Ceea ce ne-aţi scris este, într-adevăr, impresionant. Noi am dori să citească toţi cei care sunt pe calea băuturii, pentru a vedea unde poate duce alcoolul şi înlocuirea lui Dumnezeu cu chefurile, discoteca, prietenii răi etc. Aveţi dreptate, o viaţă trăită departe de Dumnezeu nu poate duce decât la ruină. Totuşi vestea bună pentru dv. e că există iertare şi reabilitare. Credem că deja aţi luat legătura cu preotul care se ocupă de Penitenciar, v-aţi spovedit şi sunteţi gata să începeţi o viaţă nouă. Citind Evangheliile de multe ori vedem cum în faţa lui Isus au venit oameni cu vieţile ruinate, cu frământări şi probleme. El i-a iertat pe toţi şi le-a dat şansa unui nou început. Gândiţi-vă la femeia păcătoasă, la Petru care s-a lepădat, la Matei, vameşul sau la Zaheu, care şi el a furat. Nu fuga de acel sat e soluţia, ci fuga de păcat şi începutul unei vieţi cu Cristos. Veţi deveni, în felul acesta, o mărturie a minunii pe care o face Dumnezeu în viaţa unui om pentru vechii prieteni şi pentru cei din sat care v-au cunoscut altfel. Îi veţi putea ajuta pe mulţi să se întoarcă de pe calea cea largă care duce la pierzare şi vor fi mulţi care, privind la viaţa dv. schimbată, vă vor căuta şi nu vor fugi de dv. Avem speranţa că mulţi cititori, citind aceste rânduri, se vor ruga pentru dv.