Violența și viața de familie
O știre transmisă de postul național de televiziune într-una din serile începutului de ianuarie s-a regăsit în mod nedorit ca expresie a celor anunțate de noi, în penultimul număr al revistei, drept subiect de dezbatere juridică...
Pentru a redobândi încredințarea fetiței în vârstă de cinci ani, în urma divorțului, un tată apelează la ceea ce i s-a părut unică soluție: în plină stradă își oprește fosta soție, înjunghiind-o cu bestialitate.... O "soluție" care a fost de natură a lipsi copilul, în cele din urmă, de ambii părinți...
Copii ajunși "masă de manevră" între soți care nu mai reușesc să-și comunice decât prin acțiuni judecătorești, citații, somații, copii supuși abuzurilor sexuale, uciși în pântecele mamei sau trăind în subterane, în căutarea unei alternative pentru agresiunea de zi cu zi la care asistă în familie, căreia îi sunt victime, nu mai sunt stări de lucruri care să ne impresioneze...
Condițiile economice precare în care se află cea mai mare parte a populației acutizează situațiile de criză din familii, generând - alături de punerea în practică a unor sisteme individuale de valori care nu au nimic de a face cu credința în Dumnezeu - ceea ce în enciclica "Veritatis splendor" Sfântul Părinte diagnostica drept eclipsă a valorilor vieții, a principiilor morale evanghelice și a familiei...
Resursele bugetare restrânse alocate protecției sociale și, cu precădere, copilului aflat în dificultate, necorelarea cadrului și dinamicii legislative cu realitățile sociale lipsesc de eficiență puținele normative specifice strecurate prin pachetul de acte care așază și reașază viața economică, uitând de multe ori viața în sine.
La sfârșitul lunii decembrie 1999 s-a inițiat un demers legislativ care are ca finalitate reducerea cazurilor de violență în familie prin incriminarea unor fapte nesupuse până acum acțiunii legii penale.
Din aceeași perspectivă, prin Legea nr. 2/18.01.2000 s-a înăsprit regimul sancționator pentru faptele de natură contravențională prevăzute de pct. 23 din art. 2 al Legii 61/1990, alungarea din locuința comună a soțului, soției, copiilor sau a oricăror altor persoane aflate în întreținere, sancționându-se cu amendă de la 150.000 la 800.000 lei, sau cu închisoare contravențională de la 15 zile la trei luni.
Limitarea efectelor crizelor din familie asupra copiilor se reflectă, la nivel legislativ, în reconsiderarea politicii în materia adopției, în elaborarea de normative privitoare la protecția copilului aflat în dificultate, în constituirea unor organisme de consiliere familială, perfecționarea serviciilor publice specializate sau încurajarea organismelor private autorizate prin acordarea unor facilități financiar-fiscale.
Astfel, prin Legea nr. 15 din 25.03.1993, România a aderat la Convenția Europeană în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, cadru în care s-a emis ulterior O.U.G. nr. 25 din 9.06.1997, aprobată și modificată prin Legea 87/1998.
Legea 47/7.07.1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii apără minorul aflat în îngrijirea unei instituții de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituții private de ocrotire legal constituită sau încredințat în condițiile legii unei persoane fizice - în eventualitatea în care părinții s-au dezinteresat de el, în mod vădit, o perioadă mai mare de șase luni -, prin aceea că, prin derularea procedurii judiciare prevăzute de art. 2, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 8 și următoarele din O.U.G. nr. 26/ 9.06.1997, modificată și republicată în M.O. nr. 276 din 24.07.1998, se asigură posibilitatea încredințării sale unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta și care prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului și nu în ultimul rând, unui organism privat autorizat în condițiile legii.
Argumentele legale de mai sus oferă o soluție și celor care, din rațiuni prioritar economice, optează pentru întrerupere de sarcină, abdicând de la responsabilitatea de părinte și uitând (prin necredință sau prin prea puțină credință) că în puterea Dăruitorului vieții încă nenăscute stă și garantarea existenței ei.
Măsurile adoptate la nivelul autorităților publice locale de înființare a centrelor pentru minori, a adăposturilor de noapte și implicarea sporită a Bisericii - relativ la aspectele sociale puse în discuție - ne încurajează în a spera că eclipsa despre care aminteam mai sus nu este "totală", că există resurse de resensibilizare a societății în problemele membrilor săi lipsiți de condiții elementare de trai.
Este un drum greu, dar mesajul Crăciunului pe care l-am trăit cu puțin timp în urmă nu moare o dată cu ultimele secunde din sărbătorile de iarnă, ci ne obligă, prin Golgota de zi cu zi, la un urcuș spre învierea fiecăruia dintre noi, un urcuș pe care ni-l datorăm întâi de toate nouă înșine (Fil 1,29; 3,10-11).
Themis