Răspundem cititorilor

* Iosif Iacob (Roman). "În ziua de 5 mai 1998 soţia mea a trecut la cele veşnice după o îndelungată suferinţă. Avea numai 34 de ani, dar cancerul nemilos i-a scurtat viaţa. Nici rugăciunile, nici medicii nu au ajutat la prelungirea vieţii... De când a plecat din această lume, eu şi fetiţele mele ne rugăm mereu... Îmi apare în vis foarte des spunându-mi că este fericită şi nu se mai poate întoarce decât atunci când toată lumea va merge după ea. Într-o sâmbătă dimineaţa m-a trezit spunându-mi: "Scoală-te că trebuie să mergi la biserică". Când m-am trezit am observat că ceasul se oprise la ora 2.00 noaptea. În dimineaţa aceea aveam prohodul pentru ea. Din Vechiul Testament ştiu că visurile au realitatea lor, Iosif a dezlegat visul lui faraon; tot prin vis sfântul Iosif a fost înştiinţat să o ia pe sfânta Maria de soţie şi multe alte exemple. Eu îmi permit să vă întreb dacă este adevărat că soţia mea a ajuns la fericirea veşnică?"

Trăim cu speranţa că într-o zi ne vom întâlni cu toţi cei adormiţi în Domnul. Sfânta Scriptură şi lecturile care se vor citi în cadrul sfintelor Liturghii de la începutul lunii noiembrie ne îndeamnă să ne mângâiem unii pe alţii pentru că într-o zi ne vom întâlni (cf 1Tes 4,18; 5,11). "Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care n-au nădejde. Căci dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în el" (1Tes 4,13-14). Cât despre visuri, Dumnezeu poate arăta viitorul profeţilor săi sau altor sfinţi. În Sfânta Scriptură citim cum Dumnezeu a vorbit unor oameni prin visuri. Întotdeauna au fost situaţii de excepţie în care Dumnezeu a venit în ajutorul oamenilor, fără a înspăimânta şi fără a împovăra. Cercetătorii în domeniu confirmă că de cele mai multe ori visurile sunt în legătură cu experienţe ale vieţii: îngrijorări cu privire la unele întâmplări, probleme nerezolvate, păcate nemărturisite, situaţii care n-au fost depăşite şi şi-au lăsat amprenta în subconştient.

* Cristian Ababei (Valea Mare). "Multe salutări din Valea Mare, din partea redacţiei "Ecouri din Vale"! Nu vrem să fim primii dar nici ultimii care să ureze tuturor publicaţiilor creştine tradiţionalul "La mulţi ani!" şi cât mai multe apariţii! Vă asigurăm de rugăciunile noastre şi financiar prin colecta care s-a făcut duminică de Ziua Presei".

Mulţumim redacţiei "Ecouri din Vale" şi tuturor celor care ne susţin prin rugăciuni şi financiar. Ne rugăm ca ecourile să fie auzite de cât mai mulţi.

* Ioan Cojan (Traian). Din scrisoarea trimisă selectăm câteva dintre evenimentele care s-au petrecut în timpul regimului comunist, totalitar şi ateu, evenimente la care dv. aţi fost martor ocular: "În primăvara anului 1948 am fost luat în armată, în timpul stagiului militar am avut ocazia să fiu detaşat la Radna, jud. Arad. Aici, în afară de Mănăstirea "Maria Radna" am avut fericirea să constat că am intrat într-o localitate creştină, deoarece la multe intersecţii de drumuri erau aşezate cruci... Într-o dimineaţă (...) am rămas îngrozit când am văzut că toate crucile erau trântite la pământ. Nu mi-a fost greu să înţeleg că forţele întunericului s-au dezlănţuit năprasnic împotriva Bisericii şi în mod deosebit împotriva Bisericii Catolice. După câteva zile s-a petrecut un alt caz la fel de îngrozitor, când din cadrul unităţii noastre s-a alcătuit un pluton de militari care erau membri de partid. Ei au primit misiunea să evacueze şi să scoată cu forţa maicile dintr-o mănăstire care era destul de aproape de unitatea noastră militară. După această operaţiune diabolică mănăstirea a fost transformată în locuinţă pentru o parte dintre ofiţerii de la unitatea noastră militară.(...) În toamna anului 1949 am fost transferat la Regimentul de gărzi din Bucureşti. (...) În primăvara anului 1950, de Paşte, am putut să particip la ceremonia de Înviere, care pe atunci se făcea în după-amiaza zilei de Sâmbăta Mare. Întrucât am ajuns cam târziu, n-am putut să mă apropii prea mult de catedrala "Sfântul Iosif", deoarece era foarte multă lume, chiar şi pe strada din faţa catedralei. Deşi ştiam că arhiepiscopul Alexandru Cisar era cu domiciliu forţat, totuşi credincioşii din Bucureşti spuneau că el a fost acela care a ieşit pe treptele din faţa catedralei şi a dat binecuvântarea cu sfântul Sacrament. Atunci s-a petrecut un moment mişcător şi înălţător: tot poporul a îngenuncheat acolo unde se afla: a fost nevoie să se oprească şi tramvaiele atât timp cât lumea a stat în genunchi. Atunci mi-am dat seama că într-adevăr comuniştii, chiar dacă au dărâmat biserici şi au culcat crucile la pământ sau au arestat episcopi şi preoţi, credinţa din sufletele oamenilor nu au putut să o scoată şi nu vor reuşi acest lucru niciodată".

Într-adevăr regimul comunist a fost unul fără Dumnezeu. A făcut multe victime, a distrus multe lăcaşuri sfinte sau le-a transformat în altceva. Întâmplările pe care ni le semnalaţi fac parte din şirul multor altor evenimente care dovedesc cu prisosinţă "excesul de zel" al comuniştilor atei. Dar, aşa cum dv. înşivă aţi constatat, în ciuda tuturor acestor atrocităţi, comuniştii n-au reuşit "să scoată credinţa din sufletul oamenilor" în a căror istorie Dumnezeu intervine prin "semnele timpului". Cu privire la "Buletinul istoric" constatarea dv. nu este reală. Referinţa este la episcopii care au activat sau activează în Dieceza de Iaşi, nu la alţii.

* Victor Sociu (Craiova). "Sunt din satul Pădureni, com. Mărgineni, jud. Bacău, condamnat la 14 ani de închisoare. Am rugămintea la dv. ca prin intermediul revistei "Lumina creştinului" să-mi găsesc verişorul cu numele de pr. Carmil Sociu. Sunt arestat de 7 ani şi aş dori să iau legătura cu el, dar nu ştiu unde este. Ştiu că a făcut studiile la Roma şi atât. Dorinţa mea este de a mă regăsi cu el căci îmi este tare dor de el. Şi dacă va avea plăcerea poate să-mi scrie pe adresa: Sociu Victor, str. Vasile Alecsandri, 75, jud. Dolj, 1100 Craiova.

Părintele despre care sunteţi interesat îl puteţi găsi la adresa: Parohia romano-catolică, com. Boteşti, jud. Neamţ, 5595-Nisiporeşti, tel. 033/722273. Să sperăm că veţi face în aşa fel încât să fie mândru de dv.

* Vasile I. Tudosă (Craiova). "Părinte, vestea mea este că am putut lua legătura cu seminaristul Florin Petraru din Franţa. În ziua de 13 octombrie am primit o scrisoare de la el şi o mare bucurie am avut în suflet şi-n inimă că după atâţia ani Dumnezeu a făcut să se găsească două suflete care se căutau reciproc. Marea rugăminte este ca prin intermediul revistei dv. să-i transmit câteva cuvinte. Domnule Florin, prin intermediul revistei "Lumina creştinului" ţin să vă aduc cele mai călduroase cuvinte, gânduri de fericire şi sănătate şi împlinirea oricărei dorinţe de către bunul Dumnezeu pentru dv. şi pentru tot colectivul revistei "Augustina". Vă mulţumesc pentru aprecierea poeziilor mele şi pentru invitaţia pe care mi-aţi făcut-o de a fi alături de dv. Când credeam că sunt părăsit de toată lumea, Dumnezeu mi-a arătat dragostea sa cât şi a semenilor mei pe care îi voi iubi şi îi voi păstra în suflet. Dragii mei prieteni, vom fi uniţi şi nedespărţiţi în Domnul".

V-am împlinit dorinţa, nu ştim însă dacă revista ajunge la dumnealui. Cel mai bine ar fi să-i scrieţi direct. Cât despre abonament la "Lumina creştinului", credem că se va găsi cineva care să vă ajute. Rămâne ca dv. să vă rugaţi pentru binefăcători.

* S.B. (Rotunda). Ne bucurăm că nu te-ai descurajat şi că eşti hotărâtă să ne mai scrii. Poezia "Trist şi singur" este cam pesimistă. Un creştin nu este singur niciodată. Apostolul Paul spune: "Bucuraţi-vă mereu în Domnul; iarăşi vă zic, bucuraţi-vă!" (Fil 4,4), sugerând mai departe ca bucuria noastră să fie cunoscută de toţi. Aceeaşi bucurie v-o dorim şi noi.

* Kulhanek Romeo (Iaşi). Cărţile cerute vă vor sosi printr-un preot atunci când va ajunge la dv.

* Mihail Popa (Târgu Jiu). "Stimată redacţie, probabil că acum mai mult ca în orice altă perioadă a istoriei omenirii, oamenii încearcă să afle care este sensul vieţii. Diferitele situaţii cu care se confruntă îi determină să-şi pună această întrebare. Ei caută siguranţă, împlinire şi un sentiment al apartenenţei, dar nu găsesc decât disperare din cauza ipocriziei şi a corupţiei larg răspândite. Alte persoane îşi clădesc viaţa în jurul unei cariere, însă constată că puterea, prestigiul şi lucrurile materiale nu satisfac starea interioară de a găsi un motiv pentru care să trăiască. Şi totuşi există pentru ce să trăieşti, se poate trece uşor peste aşa-zisa "disperare". Secretul este: rugăciunea din inimă, participarea la sfânta Liturghie, a medita la Isus din sfânta Euharistie, a adora, a spune sfântul Rozariu. Sunt doar câteva exemple care ar putea schimba mentalitatea oricui. Desigur pentru unii li se pare greu de îndeplinit, însă exemplul de viaţă al sfinţilor le poate da ajutorul. Dragă redacţie, dragi tineri, fraţi şi surori din întreaga ţară, vedem în jurul nostru şi auzim tânguirile unei lumi în suferinţă. La fiecare pas se află cei nevoiaşi şi nenorociţi. Este de datoria noastră să ajutăm la alinarea şi uşurarea greutăţilor vieţii. Numai iubirea lui Dumnezeu poate satisface nevoile sufletului. Atunci, izvoarele pecetluite ale unei iubiri calde, asemenea celei a Domnului nostru Isus Cristos, vor fi desigilate. Sunt mulţi aceia care nu mai au nădejde. Aduceţi-le din nou razele soarelui. Mulţi şi-au pierdut curajul. Adresaţi-le cuvinte de încurajare. Rugaţi-vă pentru ei. Mulţi au sufletul bolnav, pe care nici un balsam omenesc şi nici un medic nu-l poate vindeca. Rugaţi-vă pentru aceste suflete şi aduceţi-le la Biserica lui Cristos ca să se cuibărească la inima şi la pieptul preabunei noastre mame Maria. P.S. Dacă sunt tineri, tinere, fraţi şi surori care au nevoie de un sfat bun sau dacă ceva îi apasă, sunt trişti, disperaţi etc. pot să-mi scrie pe adresa: Popa Mihail, str. Crişan, 7, jud. Gorj, 1400-Târgu Jiu. Iar eu în limita posibilităţilor le voi răspunde, încurajându-i şi rugându-mă pentru ei".

Cu speranţa că rândurile de mai sus vor folosi la mulţi, vă mulţumim pentru tot ceea ce ne-aţi scris. De asemenea, vă mulţumim şi pentru urările făcute cu ocazia Zilei "Presei Bune", mai ales că ne-aţi dorit "tot binele din lume".

* Cristian Antonius Cuba (Iaşi). Din gândurile culese de dv. şi aşezate sub titlul "Creştinul şi politica" le-am reţinut pe următoarele care ni se par mai interesante pentru acest timp, căci, aşa cum notaţi, "la 26 noiembrie sunt alegeri în ţara noastră": ". Pentru a fi buni politicieni nu este suficient să fim buni creştini. Pentru a fi în acelaşi timp şi buni creştini şi buni politicieni, trebuie să fim "oameni ai sintezei", adică persoane capabile să întrunească în sine "coerenţa" credinţei şi respectarea "profanului" şi a profesionalismului politic. . Credincioşii laici trebuie să fie responsabili şi autonomi în alegerile politice pe care le fac.. Una dintre preocupările cele mai urgente şi importante ale angajării politice a catolicilor trebuie să fie cea de transformare a principiilor credinţei în valori pentru om şi societate, astfel încât aceste valori să poată "fi viabile şi de dorit chiar şi pentru alţii, în cea mai mare înţelegere şi armonie". . Dacă păstorilor le revine misiunea de a lumina conştiinţa şi inteligenţa credincioşilor laici şi de a judeca mai mica sau mai marea conformitate a fiecărei alegeri politice cu evanghelia şi cu morala creştină, credincioşilor laici le rămâne misiunea de a fi "coerenţi" şi curajoşi în alegeri, asumându-şi pe deplin toate riscurile şi responsabilităţile lor. . Primul criteriu al unei slujiri politice trăite de creştin nu poate fi altul decât coerenţa cu valorile evangheliei. Creştinul ştie că "Dumnezeu pregăteşte o nouă locuinţă şi un pământ nou, în care va locui dreptatea", pe care el este chemat să le anticipe încă de pe acum, aici pe pământ: bunurile esenţiale".