Un nou decalog

A respinge poruncile lui Dumnezeu este puţin - trebuie create în locul lor altele noi, căci vine noua eră, adică timpul pentru maimuţele lui Dumnezeu.

Când ascult - ca pe o flaşnetă - una din dogmele discipolilor astrologiei, adică despre sfârşitul erei peştilor (creştinismul) şi începutul erei vărsătorului (new age), trebuie să recunosc că totuşi ceva se sfârşeşte. Ce anume? Timpul adevărului şi al legilor unice, timpul idealurilor şi principiilor, timpul logicii şi disciplinei intelectuale, timpul absolutului şi sacralităţii legate de singurul Dumnezeu. Dar ce începe sau, mai bine spus, ce s-a instaurat, cu deosebire în aşa-zisul spaţiu medial, sub semnul discipolilor vărsătorului? A început un timp de inundaţii a tot şi a toate, adică s-a lărgit fluiditatea definiţiilor, principiilor, normelor. Această fluiditate este un gen de epidemie produsă de virusul hidrocefaliei minţii şi conştiinţei maselor, printre tinerimea sedusă de muzică şi anarhie, printre imitatorii extaziaţi ai măscăricilor, care nu mai gândesc, pentru că au în cap doar puf şi scame. Nu sunt ape obişnuite acestea, ci un soi de balansare cu plescăituri, până la aruncarea fundamentelor culturii, civilizaţiei şi demnităţii omului.

Aş dori să analizez împreună cu voi, pe baza exemplelor chestionării şi negării celor 10 porunci dumnezeieşti, cu scopul de a fi înlocuite cu altele noi, poate nescrise, dar practicate. Toate acestea sunt posibile numai prin cunoaşterea slabă sau nulă a decalogului de o mare parte a creştinilor care au dat crezare prea lesne că acele porunci ar fi stresante, represive şi opresive. Prin urmare, omul noii ere trebuie să le evite sau să permită înlocuirea lor cu altele, pline de toleranţă, deschidere şi acceptare, acestea fiind cele trei virtuţi principale ale epidemiei hidrocefalitei.

Voi încerca, aşadar, să prezint decalogul nostru (dar poate că nu mai este al nostru!), dat nouă de Dumnezeu, pentru ca omul să-şi aibă începutul între graniţele omeniei şi să nu alunece în animalitate şi bestialitate sau în tot ceea ce înlocuieşte astăzi poruncile şi pedepsele lor amănunţite. Voi începe, fireşte, cu "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei". Adepţii toleranţei afirmă ceva cu totul contrar: Numai tu eşti Dumnezeul tău, doar noi o să te aducem înapoi în ţara zeilor, naturii şi magiei, ca să doreşti să-ţi înrobeşti mintea instinctelor, energiilor, puterilor fatale, etc.

1. "Să n-ai alt Dumnezeu afară de mine" se preschimbă azi în: Să nu-l ridici pe acest Dumnezeu deasupra altora, pentru că totul este divin şi tu eşti divin, puterea ta trăgându-se din energie cosmică, iar începutul de la mama natură.

2. "Să nu iei în deşert numele Domnului Dumnezeului tău" este înlocuit cu: Nu-ţi manifesta credinţa creştină acolo unde ai putea răni sentimentele celor de altă credinţă sau invocă tot mai frecvent numele dumnezeilor erotici şi cosmici în diverse ritualuri de "concentrare", prin exerciţii de lupte asiatice şi ritualuri de iniţiere în jocuri demonice, computerizate, în ritualuri spiritiste, în şedinţe "tămăduitoare".

3. "Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău" a devenit: Ţine minte că nimeni nu-ţi dictează ce să faci duminica! Poţi s-o serbezi cum îţi place, chiar prin muncă, televizor, ritualul cumpărăturilor sau festinuri cu băuturi alcoolice.

4. "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău" se transformă în: Învinuieşte-ţi părinţii de toate relele, mai ales tatăl, pe care, dacă nu ajungi să-l urăşti, niciodată nu vei fi tu însuţi. Divinizează tinereţea şi dispreţuieşte-i pe bătrâni cu poveţele lor. Respinge-i pe toţi cei care-ţi limitează libertatea, adică pe părinţi, profesori, autorităţi. Neagă patriotismul, căci este un naţionalism.

5. "Să nu ucizi" presupune "puţin", cu alte cuvinte: Nu ucide animalele cu blană scumpă, balenele, delfinii, ucigaşii, criminalii... Apără-te umanitar faţă de victimele violenţei, mijloacelor anticoncepţionale care ţi-ar putea împovăra desfătările sexuale. Fii milostiv şi ajută-i să plece din lumea asta pe cei care n-o mai pot sluji.

6."Să nu faci fapte necurate" se interpretează în acest fel: Să nu accepţi ca religia să-ţi îngrădească satisfacerea instinctelor tale sexuale. Să te bucuri de relaţii nu numai cu o singură persoană. Să nu te mărgineşti la concepţia despre căsătorie şi familie de model tradiţional în faţa necesităţii acceptării relaţiilor homosexuale.

7. "Să nu furi" a fost uşor modificat cu: Foloseşte-te de orice posibilitate pentru înmulţirea bunurilor tale, pentru că, dacă ai defectul cinstei, nu ajungi la nimic, legile fiind dictate de cei bogaţi.

8."Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău" s-a schimbat cu perfidie în: Deoarece adevărul doar ţi se pare că este adevăr, tot ce spui, tipăreşti, arăţi la televizor - chiar dacă ar distruge viaţa cuiva - este permis prin "dreptul la informaţie", al interpretării proprii sau pur şi simplu al invenţiei. Ai dreptul la citit, ascultat, privit tot ce vrei, ai dreptul să vorbeşti tot ce-ţi place.

9."Să nu pofteşti femeia aproapelui tău" s-a prefăcut în: Să nu pretinzi dreptul nelimitat la exprimare artistică liberă, deoarece pornografia nu poate fi definită. Să pretinzi dreptul deplin la satisfacerea necesităţilor de diverse orientări sexuale, deoarece expresia sexualităţii este baza iubirii. Să respingi etica nevrotică, represivă, catolică.

10. "Să nu pofteşti la bunul altuia" sună acum diferit: Se impune să dobândeşti cutare lucru! Ţi se cuvine! Doreşte-l pentru tine! Ce mai aştepţi? Lasă statul şi bisericile să se îngrijească de cei sărmani, tu de tine să ai grijă! Pretinde ceea ce ţi se cuvine, nu permite nimănui să ceară ceva de la tine. În ultimă instanţă, nevoile tale sunt pe primul plan!

Dacă ştiţi pe de rost acest nou catehism al adepţilor toleranţei, dacă sunteţi de acord cu unele porunci întoarse pe dos, dacă acest nou decalog va înlocui complet în mass-media, în gândurile şi conştiinţele oamenilor pe cel dumnezeiesc, atunci era vărsătorului se va termina cu potopul! (Fr. Tadeusz Racinski, în "Nedziela", nr. 27/2000).

Traducere de Natalia Cantemir