Lumină pentru paşii noştri

"Cinci personalităţi diferite, fiecare cu fizionomie şi misiune proprie, dar toate unite de idealul sfinţeniei... iubirea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi să fie lumină pentru paşii noştri în aceşti zori ai noului mileniu". Aceasta este urarea formulată de Ioan Paul al II-lea în timpul concelebrării euharistice pentru beatificarea papilor Pius al IX-lea şi Ioan al XXIII-lea, a arhiepiscopului Tommaso Reggio, a preotului Guillaume Joseph Chaminade şi a călugărului benedictin Columba Marmion, prezidată duminică, 3 septembrie, în Piaţa "Sfântul Petru".

Giovanni Maria Mastai Ferretti (Pius al IX-lea) a fost cel de-al nouălea copil al contelui Girelamo şi al Ecaterinei Sollazzi şi s-a născut la 13 mai 1792 la Senigallia. Şi-a făcut studiile la Volterra între 1803 şi 1808. La 10 aprilie 1819 a fost sfinţit preot. La 11 aprilie 1819 a celebrat prima sfântă Liturghie în biserica "Sfânta Ana". A lucrat între copii, care au reprezentat centrul apostolatului său şi în rândul tineretului până în anul 1823. La 24 aprilie 1827 a fost numit arhiepiscop de Spoleto. La 16 iunie 1846, după cel de-al patrulea scrutin, a fost ales papă. Perioada 1846-1848 a fost epoca marilor reforme ale statului pontifical. O dată cu alocuţiunea din 29 aprilie 1848 începe lunga cale a crucii pentru Pius al IX-lea. Între 24 noiembrie 1848 şi 12 aprilie 1850 se află în exil la Gaeta şi apoi se întoarce la Roma. La 8 decembrie 1854 defineşte dogma Neprihănitei Zămisliri. La 1 iulie 1861 este publicat primul număr al revistei "Osservatore romano". La 8 decembrie 1864, publică enciclica "Quanta cura" şi "Sillabus"; la 2 mai 1864 aprobă Tineretul Catolic Italian; la 8 decembrie 1869 deschide Conciliul Vatican I; la 18 iulie 1870 defineşte magisteriul infailibil al pontifului roman. La 8 decembrie 1870, Pius al IX-lea îl proclamă pe sfântul Iosif patron al Bisericii Universale. După 32 de ani de pontificat, moare la 7 februarie 1878.

Ioan al XXIII-lea s-a născut la 25 noiembrie 1881 la Sotto il Monte, în provincia Bergamo. Manifestând încă din copilărie o înclinaţie serioasă spre viaţa ecleziastică, după ce a terminat şcoala elementară, la 7 noiembrie 1892 a intrat în seminarul diecezan din Bergamo.

După un început greu din cauza pregătirii insuficiente, el nu a întârziat să se distingă atât prin studiu cât şi prin formarea spirituală. La 13 iulie 1904 obţine doctoratul în teologie. La 10 august 1904 a fost hirotonit preot.

Ziua următoare a celebrat prima Liturghie în bazilica "Sfântul Petru", în timpul căreia şi-a reafirmat dăruirea sa totală lui Cristos şi fidelitatea sa faţă de Biserică. Din 1905, timp de zece ani, a fost secretarul episcopului de Bergamo. Declanşarea războiului în 1915 a însemnat pentru el implicarea în asistenţa spirituală a răniţilor din spitalele militare din Bergamo, ajungând la acte de adevărat eroism. O dată cu numirea sa ca vizitator apostolic în Bulgaria, a început perioada diplomatică în slujba Sfântului Scaun, care s-a prelungit până în 1952. Creat cardinal, la 5 martie 1953 este transferat la Veneţia. La 28 octombrie 1958 a fost ales papă. Încă de la început Ioan al XXIII-lea a arătat un stil care reflecta personalitatea sa umană şi preoţească maturizată printr-o serie semnificativă de experienţe.

Cea mai mare contribuţie este reprezentată de Conciliul Vatican II, care a fost anunţat la 25 aprilie 1959. În primăvara anului 1963 i-a fost decernat premiul "Balzan" pentru pace, ca o mărturie a angajării sale în favoarea păcii prin publicarea enciclicelor Mater et magistra (1961) şi Pacem in terris (1963) şi a intervenţiei sale decisive cu ocazia crizei din Cuba din toamna anului 1962. A murit în seara de 3 iunie 1963.

* * *

Din "Decalogul zilnic"
- Doar pentru azi voi încerca să trăiesc ziua, fără a vrea să rezolv problema vieţii mele dintr-o dată.
- Doar pentru azi voi avea un maxim respect pentru aspectul meu, mă voi îmbrăca cu seriozitate, nu voi ridica tonul, voi fi politicos în comportament, nu voi critica pe nimeni, nu voi avea pretenţia să corectez sau să fac mai bun pe nimeni, în afara mea.
- Doar pentru azi voi fi fericit, având certitudinea că sunt creat să fiu fericit nu numai în altă lume, ci şi în aceasta.
- Doar pentru azi îmi voi face un program, poate nu-l voi respecta punct cu punct, dar îl voi face, ferindu-mă de două pericole: graba şi nesiguranţa.
- Doar pentru azi voi crede cu tărie, în ciuda aparenţelor contrare, că divina Providenţă se ocupă de mine ca de nimeni altul.
- Doar pentru azi nu voi avea temeri, în mod particular nu-mi va fi teamă să mă bucur de tot ce e frumos şi să cred în bunătate.
- Pot face bine pentru 12 ore, ceea ce m-ar înspăimânta dacă m-aş gândi că ar trebui să fac pentru toată viaţa.
Papa Ioan al XXIII-lea