Răspundem cititorilor

* Puşa M. (Baia Mare). "Sunt o tânără de 31 de ani şi o cititoare fidelă a revistei "Lumina creştinului". O aştept cu bucurie în fiecare lună, astfel încât ea a devenit un prieten drag, fapt pentru care vă mulţumesc foarte mult. Lucrez într-un mediu unde prea puţin am tangenţă cu oamenii, dar aş dori să mă apropii cât mai mult de ei şi poate aş putea realiza acest lucru prin corespondenţă cu persoane de vârstă apropiată".

Să sperăm că vă vor scrie foarte mulţi. Pentru aceasta vă dăm adresa completă: Puşa M. O.P. 4, C.P. 1, 4800-Baia Mare.

* Simona Gherghel (Sărata). "Duminică, 16 iulie, a sosit în parohia noastră Preasfinţitul Aurel Percă însoţit de părintele decan Ştefan Erdeş. Credincioşii din sat, împreună cu un grup de tineri îmbrăcaţi în costume naţionale, însoţiţi de pr. paroh, i-au salutat cu un bun venit, iar doi copii le-au oferit pâine şi sare. Preasfinţitul a încurajat foarte mult credincioşii prin predica sa".

Îţi mulţumim pentru informaţia pe care ne-ai transmis-o. Ea a fost deja consemnată.

* Rozalia Cata (Nicolae Bălcescu). Pentru a rezolva problema dv. trebuie să luaţi legătura cu firma "Credo Turism": tel: 01/3142909; tel/fax 01/3102463. Apoi, în luna octombrie, va avea loc jubileul familiilor şi vă recomandăm să luaţi legătura cu pr. decan şi cu parohul dv.

* Cristina Koch (Piatra Neamţ). "Deşi ca număr de parohii suntem doar şase asociaţii în toată dieceza, totuşi majoritatea au răspuns cu bucurie chemării de a participa la dezbateri şi lucru în grup, având ca temă: "Spre Isus Cristos din sfânta Euharistie". Îmbucurător a fost şi faptul că simpatizanţii parohiilor Faraoani şi Poiana (Negri) ni s-au alăturat la fel de dornici de a-l descoperi pe Isus Cristos, înconjurat de puterea sufletească a acestui sătuc Zăpodia, ce îşi confirmă binecuvântarea prin dealurile sale de grâu, ajunse la puritatea unei pâini a pământului, ferit de calamităţile timpului prezent pentru oamenii locului".

Informaţiile detaliate despre campus au ajuns cu întârziere. Să sperăm că cele învăţate la Zăpodia vor fi o încurajare pentru adulţi de a lucra şi de a se implica mai mult în viaţa parohiilor.

* Camelia Iacob (Slănic-Moldova). Poeziile sunt în studiu.

* Silvia Balint (Câmpulung Moldovenesc). Veţi primi răspuns într-unul din numerele viitoare ale acestei publicaţii.

* Genoveva Farcaş (Somuşca). "În sfârşit, m-am hotărât să vă scriu pentru a vă felicita pentru tot ce faceţi şi pentru felul în care îndepliniţi calea de apostolat. Poezia "Pribegie" nu cer să fie publicată pentru că poate nu este într-adevăr o poezie, dar mi-ar face multă plă-cere să ştiu că cineva, undeva, a citit şi a dat atenţie versurilor care exprimă vârsta şi trăirile mele de adolescent".

Noi am citit cu atenţie versurile tale! Felicitări! Îţi dorim să realizezi mereu în viaţă ceea ce ai notat în ultima strofă: "Mă întorc plin de speranţă / Credinţa-n tine îmi dă viaţă / Şi vreau mereu ca să rămân, / Eu, slujitor, iar tu stăpân!"

* Adriana Balint (Răducăneni). Articolul şi poezia dv. au ajuns la redacţie. Deşi au un conţinut bun, ele nu intră în spiritul revistei. Citind cu atenţie mai multe numere din această revistă, suntem convinşi că vă veţi adapta poeziile şi articolele astfel încât să le putem publica.

* Lucia (Gura-Humorului). "Disperarea este un păcat, dar ea poate fi justificată. Nu arareori semenii noştri ne aduc cu bună ştiinţă într-o stare de disperare pe care nu o poţi înlătura orice ai face. Dragă redacţie, sunt o persoană cu o sensibilitate mare, mă impresionează bătrânii, copiii oropsiţi din diferite motive, îmi este milă de câini, pisici şi le consider fiinţe create de Dumnezeu. Încerc după posibilităţile mele să ajut unde pot".

Trebuie să luaţi legătura cu părintele paroh pentru a vedea cum se poate rezolva problema dv. În rest, aveţi grijă să nu pierdeţi darurile pe care Dumnezeu le-a aşezat în dv. Chiar dacă disperarea poate fi justificată, renunţarea la a lupta împotriva ei pentru un creştin nu se justifică niciodată.

* A. (Ştefan cel Mare). "Într-o lume a progresului, a evoluţiei ştiinţei şi umanităţii, credinţa în Dumnezeu este într-o continuă decădere. Libertatea exprimării a fost înţeleasă greşit de către oameni şi de aceea întâlnim la tot pasul articole, emisiuni etc. în mass-media care păstrează conştiinţa şi buna evoluţie a unui creştin adevărat. Ne întrebăm de ce se întâmplă atâtea lucruri urâte, de ce există atâta mizerie în lume, de ce a dispărut speranţa din mijlocul oamenilor? Haideţi, dragi tineri, ca o propunere pentru acest an jubiliar, să luptăm cu toţii împotriva păcatului pentru a mai reface puţin lumea, pentru a o aduce mai aproape de Dumnezeu. Trebuie să începem a semăna seminţele iubirii lui Cristos. Trebuie să le udăm şi să le purtăm de grijă pentru a aduce roade bogate. Haideţi să iubim aşa cum ne iubeşte Isus, să dăruim dragostea noastră celor de lângă noi pentru că la rându-i ne-a fost oferită".

Să sperăm că invitaţia dv. pentru tineri de a lupta cu păcatul va fi luată în serios de cât mai mulţi.

* Anton Cata (Nicolae Bălcescu). "Eu şi înainte de 1948 am fost abonat la revista "Viaţa" de unde aflam toate informaţiile religioase. În anul 1948 am primit ultima revistă unde era şi un bileţel pe care scria: "Cu regret trebuie să întrerupem corespondenţa deoarece ni s-a ridicat maşina de tipărit". Dar cum am auzit că a apărut "Lumina creştinului" am şi făcut abonament, consider că mi s-a deschis poarta adevărului de unde pot primi toate informaţiile religioase. Acum doi ani a venit un rău făcător şi mi-a furat păsările, iar anul trecut a venit şi mi-a furat alte obiecte, nu ştiu dacă tot acela a fost. Mulţi m-au sfătuit să merg să-l afurisesc că este un preot ortodox în Bacău care se ocupă de aşa ceva. Trebuie să merg la el ca să-mi spună când trebuie să ţin post sau să mă rog 40 de zile ca să se rezolve, ori moare ori se întâmplă o altă nenorocire. Eu vă întreb dacă este păcat făcând aceasta sau nu".

Am primit şi a doua scrisoare de la dv. în care vă arătaţi indignarea că nu vi s-a răspuns. La redacţie sosesc multe scrisori, noi încercăm să răspundem în această rubrică fiecăreia: le luăm pe rând în ordinea importanţei. Mai întâi de toate trebuie să vă lămuriţi: dacă dv. sunteţi creştin, deja ştiţi că a crede în superstiţii şi a vă ruga pentru răul altuia sunt lucruri care nu merg împreună cu mesajul lui Cristos. Până vă veţi lămuri că deschisul cărţii, afurisenia şi părticelele nu au nimic de-a face cu Evanghelia, e bine să vă amintiţi mai des de ceea ce vă spunea, aşa cum ne-aţi scris, pr. Costică Hausner: "Dacă eşti supărat pe cineva nu te răzbuna, lasă pe mâine, şi a doua zi o să ai alte gânduri". La a doua întrebare răspunsul este că devoţiunea în cinstea preasfintei Fecioare Maria din luna mai a înfiinţat-o Biserica. Conciliul, şi cu asta vă răspundem la a treia întrebare, este adunarea tuturor episcopilor în comuniune cu papa şi dirijată de el sau de delegatul său, întrunită pentru a discuta şi stabili orientări sau a lua hotărâri în probleme importante de credinţă şi de viaţă a Bisericii. Mai cunoscute sunt primele şapte concilii, care au luat hotărâri pentru întreaga Biserică, pe atunci Biserica fiind nedespărţită. Hotărârile aduceau precizări în legătură cu unele adevăruri de credinţă negate de ereticii vremii şi dădeau lămuriri într-o formă mai de înţeles pentru epoca respectivă. Viaţa conciliară a continuat şi după separarea Bisericii, istoria înregistrând 21 de concilii ecumenice, în afară de cele locale sau regionale. Ultimul a fost Conciliul Vatican II (1962-1965) care a discutat situaţia Bisericii în lumea modernă, hotărându-se anumite reforme pentru ca mesajul evanghelic să fie mai bine înţeles de oamenii timpului nostru şi astfel să fie primit ca normă de viaţă. Conciliile locale sau regionale pot fi convocate de mitropolit.

* Anton Lucaci (Bacău). "Vreau să arăt la toată lumea că m-am liniştit şi că m-am întors la Dumnezeu şi că îmi pare foarte rău că am păcătuit până acum, vreau să ştie toată lumea că m-am schimbat şi că l-am descoperit pe Domnul. Până la liberarea mea condiţionată mai am încă 541 de zile, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le voi ispăşi cu bine şi pe acestea. Cel mai mult îmi doresc să o mai găsesc pe mama în viaţă".

Adresa dv. a fost publicată în revista din luna mai. Să sperăm că o veţi găsi pe mama în viaţă, dar mai ales ne place să credem că întoarcerea dv. la Dumnezeu e reală şi pentru totdeauna. Trebuie să vă întrebaţi şi să vă răspundeţi: hotărârea pentru Dumnezeu va dura şi după ce veţi ieşi din închisoare? Ce veţi face când îi veţi reîntâlni pe vechii prieteni de pahar? Hotărârea şi apelul către tineri ne-au plăcut. Le redăm în continuare. "Subsemnatul Lucaci Anton din satul Adjudeni, judeţul Neamţ, actualmente deţinut în Penitenciarul din Bacău, nu am mai putut sta nepăsător faţă de îndemnurile Duhului Sfânt de a mă întoarce la Dumnezeu, de când sunt arestat de mai bine de 2 ani, citind mereu din cărţile de credinţă. În ziua de 5 ianuarie m-am hotărât să mă predau Domnului pentru totdeauna pentru că până acum prea mult l-am făcut să sufere din cauza păcatelor mele". "Dragii mei tineri, care aveţi părinţi credincioşi, ascultaţi-i că ei vă voiesc numai binele! Nu vă jucaţi cu păcatul şi nu vă faceţi prietenii cu lumea rea, ca să nu ajungeţi unde am ajuns eu. Iar pe toţi cei care aţi ajuns între aceste înfiorătoare ziduri vreau să vă îndemn din toată inima să lăsaţi păcatul la o parte! Haideţi să trăim după voia lui Dumnezeu, căci el ne aşteaptă să ne dea fericirea şi darurile pe care nimeni nu ni le poate da".

* Florin Petraru (Franţa). "În numărul 7(2000) al revistei "Lumina creştinului" a fost publicată o mică informaţie prin care o persoană pe nume Vasile I. Tudosă caută pe un anume Petraru. Se spune în acel pasaj că mi-a cunoscut familia în oraşul Balan şi că această familie are un băiat la seminar şi că ar vrea să vorbească cu el. Ţin să vă aduc la cunoştinţă că eu sunt acea persoană pe care el o caută. Nu ştiu cine este, dar m-ar bucura mult să iau legătura cu acea persoană. Acum sunt la Asumpţionişti. De doi ani sunt în Franţa la studii. Adresa mea este: Florin Petraru, 26, Bd de l'Orangerie, 67000 - Strasbourg".

Poate că persoana în cauză va citi cele spuse de dv. şi vă va scrie. Actualmente adresa lui este: Penitenciarul Craiova, secţia 7, cam. 124, str. Vasile Alecsandri, 75, jud. Dolj, 1100-Craiova.

* Mihai Dan Florea (Sibiu). "Am primit de la doi americani o carte despre mormoni scrisă de un profet Joseph Smith. Vă rog să-mi spuneţi dacă este vreo legătură între mormoni şi Biblie".

"Cartea lui Mormon" pe care aţi primit-o este cartea de căpătâi a mormonilor (Biserica lui Isus Cristos a sfinţilor ultimelor zile) - o sectă milenaristă caracterizată printr-o revelaţie particulară, "instaurată" în 1830 în SUA de John Smith, tânăr adolescent metodist care "ar fi avut viziunea unui înger". Acesta îi descoperă o carte misterioasă care povestea istoria poporului lui Dumnezeu din America (unde ar fi venit Isus): Cartea lui Mormon. Mormon este, după ei, un profet biblic, aşa cum a fost şi Isus Cristos. Revelaţia nu s-a încheiat. La ei elementele biblice se amestecă cu altele fantastice (Isus Cristos ar fi predicat în America după Învierea sa; Smith ar fi avut însărcinarea de a restaura Biserica originară a lui Cristos; Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu; Sionul va fi reconstruit în America etc.). S-au dezvoltat rapid. În 1896 statul Utah, ai căror locuitori sunt mormoni în procent de 75%, a devenit unul din statele SUA. Stilul de viaţă este caracterizat prin politeţe, respect faţă de valorile familiei, rigorism moral şi alimentar şi printr-un simţ eficace de evanghelizare. Sunt 4 milioane de adepţi în lume. Se pare că în România există 60 de misionari mormoni care au învăţat limba română şi le explică oamenilor că revelaţia nu s-a încheiat cu Isus Cristos. La cea de a doua scrisoare rămâne valabil răspunsul din numărul 6(114) 1999.