Sfintenia nu are hotare

Sâmbătă, 1 iulie, în prezenţa Sfântului Părinte, au fost promulgate mai multe decrete cu privire la trecerea în rândul sfinţilor a cinci fericiţi, două beatificări şi recunoaşterea virtuţilor eroice a 12 slujitori ai lui Dumnezeu.

Sfinţenia nu are vârstă sau naţionalitate. Acest lucru a fost reflectat de cele cinci canonizări, de cele două beatificări, precum şi de recunoaşterea virtuţilor eroice în cazul a 12 slujitori ai lui Dumnezeu, promulgate pe 1 iulie, în faţa papei Ioan Paul al II-lea, de Congregaţia pentru Cauza Sfinţilor.

Arhiepiscopul Jose Saraiva Martins, prefectul acestei congregaţii, a explicat că în acest grup "sunt bărbaţi şi femei care reprezintă diferite condiţii sociale, stări de viaţă şi naţionalităţi". Majoritatea au trăit în secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Italia este cea mai bine reprezentată prin 10 persoane, fiind incluşi pe listă încă trei spanioli, doi mexicani, un francez care şi-a desfăşurat activitatea apostolică în Mexic, un bielorus, un german şi un libanez.

Majoritatea sunt fondatori de institute religioase sau membri ai acestora; ei sunt dovezi incontestabile ale impresionantei înfloriri a vieţii călugăreşti în secolul al XIX-lea, ca răspuns la secularizarea tot mai evidentă atât în Europa cât şi în America. Biserica a recunoscut cinci miracole atribuite mijlocirii a tot atâţia fericiţi. Acesta a fost ultimul pas în vederea canonizării lor.

Lista include pe italianul Luigi Scrosoppi (1804-1884); un preot din Oratoriul "Sfântul Filip" şi fondator al Congregaţiei Surorilor Providenţei; italianul Agostino Roscelli (1818-1902), fondator al Surorilor Imaculatei Concepţii a Fecioarei Maria; sicilianul Bernardo de Corleone (1605-1667), laic din Ordinul Fraţilor Capucini Minori; spaniola Paula de Sfântul Iosif de Calasanz (1799-1889), fondatoarea Fiicelor Mariei Şcolilor Evlavioase şi Rafqa (1832-1914), călugăriţă a Ordinului libanez "Sfântul Anton al Maroniţilor".

Printre viitorii fericiţi al căror prim miracol a fost recunoscut sunt italianul Alfonso Maria Fusco (1839-1910), fondator al Congregaţiei Surorilor "Sfântul Ioan Botezătorul" şi germanca Maria Eutimia (1914-1955) (botezată Emma Uffing), soră din Congregaţia Milei ("Klemensschwestern").

În plus, papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut virtuţile eroice ale următorilor slujitori ai lui Dumnezeu, pe care i-a ridicat la treapta de "venerabili": episcopul italian Carlo Liviero (1866-1932), fondator al Congregaţiei Micilor Slujitori ai Preasfintei Inimi; preotul italian Marco Antonio Durando (1801-1880), fondator al Surorilor lui Isus Nazarineanul; preotul francez Felix de Jesús Rougier (1859-1938), remarcabilul apostol al Mexicului şi fondator al Congregaţiilor Misionarilor "Sfântul Duh", a Fiicelor "Sfântul Duh", a Misionarilor Guadalupe "Sfântul Duh" şi a Oblatelor lui Isus, Preotul; preotul bielorus Adriano Osmolowski (1838-1924), din Ordinul Fraţilor Minori, care a murit în Italia; italianca Eugenia Ravasco (1845-1900), fondatoare a Fiicelor Preasfintelor Inimi ale lui Isus şi Maria; spaniola Bonifacia Rodriguez Castro (1837-1905), fondatoare a Congregaţiei Slujitorilor "Sfântul Iosif"; italianca Maria lui Isus (1852-1923), fondatoarea Surorilor Capucine ale Imaculatei Concepţii de la Lourdes; spaniola Piedad de la Cruz (1842-1916 - botezată Tomasa Ortiz Real), fondatoare a Congregaţiei Surorilor Saleziene a Preasfintei Inimi; mexicanca María Luisa a Sfântului Sacrament (1866-1937), fondatoare a Congregaţiei Carmelitelor Preasfintei Inimi şi a Carmeliţilor Preasfintei Inimi de Los Angeles; mexicanca María Guadalupe (1878-1963 - botezată Anastasia Guadalupe Garcia Zavala), cofondatoare a Slujitoarelor "Sfânta Maria Margareta" a Săracilor; italianca Maria Rosa (1917-1972 - botezată Bruna Pellesi), din Congregaţia Surorilor Misionare Franciscane ale lui Cristos; italianca Casimiro Barello Morello (1857-1884), laic ce a murit în Alcoy, Spania.

Cu aceste ultime decrete, numărul sfinţilor proclamaţi de papa Ioan Paul al II-lea va ajunge la 302, iar al fericiţilor la 1001.