Mariapolis
Dumnezeu există, l-am întâlnit
În perioada 13-16 iulie a avut loc la casa "Sfântul Ioan Bosco" din Pralea întâlnirea de vară a Mișcării Focolarelor, numită Mariapolis, "Orașul Mariei". Participanți din întreaga țară, de diferite naționalități și confesiuni au aprofundat, timp de câteva zile, tema "Dumnezeu există, l-am întâlnit". La deschidere au fost prezenți PS Petru Gherghel și PS Anton Coșa.
Vin de la Pralea, unde am avut o experiență inedită, fiind pentru prima dată la Mariapolis, adică la un fel de formă experimentală a Mișcării Focolarelor, unde se întâlnesc toți lucrătorii iubirii, numiți: gen (de la generații), voluntari, aderenți, până la focolarini și focolarine, pentru a împărtăși fiecare de unde vine (grup, nucleu ori focolar) experiența din câmpul său de iubire.
Am înțeles că această mișcare e un stup din prisaca Bisericii Catolice, unde fiecare experimentează concret îndemnul lui Isus: "Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt și eu", pentru ca din acest focar dumnezeiesc, să se împânzească în jur focul de iubire, care atât de mult a vrut Isus să-l aprindă în fiecare inimă. În această mișcare spre sfințenie, se înțelege într-un mod nou Evanghelia, prin trăirea unității "cu Isus în mijlocul nostru", cizelând fiecare clipă, ca pe o ocazie ireversibilă de iubire, prin renunțarea la evidența diferențelor firești. Această carismă a unității lumii creștine, cu cea care provine din toate religiile pământului - aparținând patrimoniului universal -, a fost inaugurată de Chiara Lubich în urmă cu aproape cincizeci de ani și e complementară celorlalte, de pe paleta vie a mișcării continue a sufletelor spre împărăția lui Dumnezeu. Personal, venind dintr-un univers mai complicat, cel al exprimării poetice, unde iubirea e percepută mai mult simbolic, conceptual, abstract chiar, am găsit la Mariapolis un curs practic de trăire a iubirii, la modul cel mai simplu și concret. Participanții schimbă impresii și experiențe despre efortul fiecăruia de a contribui la sfințenia celuilalt, sau cum reușesc să înmulțească "virtuțile unității" pentru ca, reîntorși de aici îmbogățiți sufletește și întăriți, să poată continua, acasă ori la serviciu, să răspândească peste tot bucuria de a trăi "cu Isus în mijloc". Nu e ușor să înțelegem de ce "calea noastră spre sfințenie e aproapele", că "cei doi poli electrici doar în contact dau lumina", cum zicea Vida Rus, dar dacă nu murim pentru noi nu putem trăi pentru Isus în fratele de lângă noi, căci focul iubirii se stinge. Din experiențele prezentate am înțeles că focolarul nu e numai în case, dar și în spitale, în trenuri, și în orice context care poate fi sacralizat prin dăruirea de sine.
Numai astfel pentru trimișii unității "Dumnezeu e patria lor". Chiara avea un "pact de milostivire" cu ceilalți, de a accepta pe Isus din fiecare. Mi-am propus și eu să nu mai evaluez oamenii după parametrii proprii, ci, acceptând și iubind pe fiecare, toți să ne îndreptăm ca florile soarelui spre centrul luminii. Căci a evita atașamentul de creaturi, pentru a ne apropia de Creator, înseamnă tocmai a nu iubi special pe nimeni și nimic, ci pe toți egal (plăcuți ori neplăcuți), pentru a forma "poporul lui Dumnezeu".
Aici am învățat să nu refuz comunicarea cu celălalt, chiar dacă nu are substanța dorită, căci impresiile de la temele zilei le împărtășeam în grupe mici, și dacă în mine lucrau, scoțând la iveală atâtea imperfecțiuni cu care am de luptat (colaborând cu harul), alții se eliberau de problematica familială (de exemplu), dar toți aveam nevoie de a mărturisi, de a-l asculta pe celălalt. E grea obișnuința solitudinii! Dar Isus, după ce se ruga singur pe munte, întărindu-se din legătura cu Tatăl, revenea în mijlocul mulțimii.
Această muncă de a modela viața proprie după calapodul iubirii face ca albia spiritualității să se reverse spre ceilalți, numai astfel izvorul vieții irigă toate tărâmurile existenței umane. Sfintele Liturghii ținute la Pralea cu ocazia Mariapolisului, fie în română, fie în maghiară, de preoți romano-catolici ori greco-catolici, ne-au umplut de această unire sacră în iubirea universală a Dumnezeului tuturor. Participanții erau veniți din toate colțurile țării, dar și ale lumii, din Franța (fratele Simeon), din Africa (sr. Marie-Roza), de la Chișinău, din Polonia, din Serbia, din Slovenia etc.
Prezența PS Petru Gherghel și a PS Anton Coșa, primită cu entuziasm și aplauze de toată asistența, ne-a încurajat să continuăm ceea ce am început aici, adică să profităm de orice prilej de a-l pune pe Isus în mijloc; (PS Gherghel ne-a exemplificat trăirea unității prin predica sa generoasă, finalizată cu un "la revedere" în limba maghiară). Să rămânem o "flacără aprinsă din inimile încrucișate aici", ca niște lemne pentru jertfelnic.
Eugenia Faraon