Sfânta Treime

Secolul al IV-lea, cunoscut în istoria literaturii creştine sub denumirea de "marele secol patristic" şi "secolul de aur", cunoaşte mulţi părinţi de seamă care ne-au lăsat opere nemuritoare cu privire la tezaurul credinţei şi vieţii creştine. Un loc deosebit îl are sfântul Atanasie (295-373), episcop al Alexandriei Egiptului între anii 328-373, luptătorul cel mai înverşunat împotriva ereziei ariane. Într-o primă epistolă a sa adresată lui Serapion, scrie: "Treimea Sfântă şi desăvârşită, recunoscută în Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt nu are nimic străin sau dinafară, nici nu constă din creator şi fiinţă creată, ci este ea însăşi creatoarea a toate. Ei îi aparţine aceeaşi natură nedespărţită, efectivă şi activă. Pentru că Tatăl prin Cuvântul în Spiritul Sfânt săvârşeşte toate, şi în acest mod este asigurată unitatea Sfintei Treimi. În Biserică este proclamat un Dumnezeu care este peste toate, prin toate şi în toate. Peste toate ca Tată, principiu şi izvor; prin toate, adică prin Cuvântul; în fine, în toate, ca Spirit Sfânt. Ceea ce împarte Spiritul Sfânt sunt date de la Tatăl prin Cuvântul, căci toate cele ce sunt ale Tatălui sunt şi ale Fiului. De aici rezultă că toate câte sunt date de Fiul în Spiritul Sfânt sunt cu adevărat darurile Tatălui. Tot aşa, când Spiritul Sfânt este în noi, Cuvântul de la care l-am primit, este în noi; în Cuvântul este şi Tatăl, după cum s-a spus: "Eu şi Tatăl vom veni şi vom locui la dânsul". Unde este lumina este şi strălucirea; iar unde este strălucirea, tot aşa este şi eficienţa şi belşugul harului. Aceasta o învaţă şi apostolul Paul în Scrisoarea a doua către Corinteni: "Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Spirit să fie cu voi toţi".

Mons. Anton Despinescu

* * *

Imn în cinstea Sfintei Treimi

În veci adorată Treime Preasfântă,
Pământul şi cerul te binecuvântă;
Întreg universul cântări îţi îngână,
Căci tu l-ai creat cu puternica-ţi mână.

Tu eşti bucuria totală, deplină,
Nu poate nimic din afară să-ţi vină;
Creezi totuşi lumea dorind ca să fie
Părtaşă şi ea la a ta bucurie.

Fântână de har eşti cerescule Tată,
Iar tu eşti Cristoase, lumină curată.
Iubirea lor caldă, sărutul fierbinte
Pe care şi-l schimbă, eşti Duhule Sfinte.

Ce-i nobil şi sfânt de la tine provine
Şi binele-şi are izvorul în tine,
Şi tot ce-i frumos şi sublim în natură
În tine îşi are originea pură.

O, Doamne, ce mare ne este misterul!
Să fim pentru tine şi templul şi cerul!
Din noi izgoneşte păcate, cusururi,
Să-ţi fim locuinţe curate de-a pururi.

Când ceasul plecării din lume va bate
Primeşte-ne-n sfintele tale palate,
Ca-n locul în care nu-i plânset, nici jale
În veci să cântăm îndurării tale.

Traducere şi prelucrare de pr. Claudiu Dumea