Campusul Acţiunii Catolice

Îndemn la sfinţenie

"Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi" (In 1,14). Aceasta a fost tema campusului diecezan al Acţiunii Catolice care s-a desfăşurat în perioada 27-30 aprilie în Parohia Tămăşeni (Neamţ). Cei aproximativ 200 de participanţi din 50 parohii, responsabili ai tinerilor şi adulţilor, dar şi formatori ai Acţiunii Catolice a Copiilor, au avut posibilitatea să se cunoască şi să aprofundeze mesajul Sfântului Părinte dat cu ocazia Celei de-a XV-a Zile Mondiale a Tineretului, pregătindu-se astfel mai bine pentru marea întâlnire de la Gherăeşti, îndrumaţi fiind de asistenţii spirituali prezenţi: pr. Cadar Cornel, pr. Alberto Marson, pr. Iosif Dămătăr, pr. Mihai Roca şi de preoţii comunităţii gazdă: pr. Iosif Enăşoae şi pr. Mihai Budău.

Meditaţii, discuţii în grupuri mici, momente de rugăciune în comun (Breviarul, ore de adoraţie), activităţi practice cum ar fi: sădirea florilor, a ierbii, plantarea puieţilor etc., activităţi caritative şi cultural recreative au constituit programul campusului.

După ce în anii premergători marelui jubileu am reflectat şi meditat asupra celor trei persoane dumnezeieşti, anul acesta jubiliar încununează acest drum introducând-ne în misterul Sfintei Treimi.

Anul 2000 ne invită la bucurie, la sărbătoare. E într-adevăr extraordinar să ai posibilitatea de a sărbători 2000 de ani de la întruparea şi naşterea Mântuitorului. Şi cum putem sărbători jubileul dacă nu-l cunoaştem pe cel pe care-l sărbătorim?

Acest campus a creat climatul propice pentru a-l cunoaşte pe Cristos, a dialoga cu el, a revizui relaţia noastră cu Creatorul. Atât meditaţiile ţinute de pr. Cornel Cadar, asistentul spiritual diecezan al A.C., cât şi predicile pr. Alberto ne-au provocat la o analiză minuţioasă a vieţii noastre de până acum.

Un exemplu aparent banal, cu un copil căruia i s-a cerut să deseneze chipul mamei şi care a rămas plângând în faţa foii deoarece uitase acest chip, am descoperit că nu de puţine ori suntem în aceeaşi ipostază. Uităm chipul Creatorului, uităm cine este Cristos. Evanghelia după sfântul Ioan ne-a ajutat să redescoperim că Isus este cel care luminează, este împărţitor al harurilor, viaţa şi adevărul, binele. Cristos e calea care ni-l face cunoscut pe Dumnezeu Tatăl şi, prin Întrupare, el s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia lui.

În grupurile mici am avut posibilitatea să împărtăşim ceea ce ne-a impresionat la Cristos: o învăţătură, o pildă, un gest etc. şi să povestim istoria propriei credinţe. Cum am crescut în credinţă? Cine ne-a ajutat?

Am înţeles că în fiecare există o chemare la sfinţenie: "Iar voi fiţi sfinţi, pentru că eu Domnul sunt sfânt" (Lev 19,2). Şi Sfântul Părinte ne invită la aceeaşi sfinţenie: "Să aveţi sfânta ambiţie de a fi sfinţi". Inimile şi minţile noastre erau cutremurate de întrebarea firească: oare mai este posibil astăzi să fii sfânt? Dacă ar trebui să contăm numai pe resursele umane ar fi imposibil, dar împreună cu Cristos, sfinţenia devine realizabilă - a fost concluzia la care am ajuns.

Şi acest lucru a fost subliniat şi în predicile pr. Alberto: nu vă fie teamă să fiţi sfinţi, nu vă mai cutremuraţi, pentru că Isus Cristos a înviat, a venit iarăşi, s-a arătat din nou. Şi de ce a venit? Pentru a fi mâncat. Cum răspund chemării de a mânca trupul lui? - a fost şi este întrebarea provocatoare.

Aprofundând mesajul Sfântului Părinte, am înţeles că pentru a ajunge la sfinţenie se cere să rămânem în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, să ne scoatem puteri din sacramente, mai ales din Euharistie şi Pocăinţă, să fim apostoli curajoşi dând mărturie despre Cristos.

În ultima parte a mesajului, Sfântul Părinte ne îndreaptă privirea spre sfânta Fecioară Maria, "aurora" ce precede apariţia Soarelui dreptăţii, Cristos, Răscumpărătorul noastru, şi insistă să ne rugăm zilnic rugăciunea "Îngerul Domnului" care aminteşte de intrarea lui Dumnezeu în istoria omului.

Şi nu puteam încheia discuţiile în grupuri mici fără a povesti iniţiativele care s-au luat în parohii pentru marele jubileu şi anume: aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu (citirea şi meditarea Sfintei Scripturi, lectio divina, cateheze), ore de adoraţie euharistică, fapte caritative, schimburi de experienţă între parohii, reculegeri, întâlniri ecumenice, activităţi practice etc.

Şi după concluziile finale la care o parte din participanţi şi-au exprimat gândurile de bucurie şi recunoştinţă precum şi dorinţa de a transmite şi celorlalţi chemarea la sfinţenie, sfânta Liturghie de încheiere concelebrată a încununat acest campus de formare.

Cristina Petrişor (Tămăşeni)