Martirii secolului XX

"Sunt atât de mulţi!"

În cei 2000 de ani de istorie a Bisericii, două treimi dintre martiri au murit în secolul XX (aproape 27 de milioane dintr-un total de 40 milioane). Secolul drepturilor omului a cauzat moartea multor discipoli ai lui Cristos. Duminică, 7 mai, a fost ziua de comemorare sugerată de papa Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică "Tertio millennio adveniente", un omagiu adus martirilor secolului XX, la modul general.

Începând cu 1995 a fost înfiinţată o comisie specială însărcinată cu colectarea fişelor martirilor secolului XX; această comisie a strâns până acum 12.692 de nume. Lista este încă în creştere, iar definitivarea ei spre a fi dată papei nu se va întâmpla mai rapid de toamna acestui an.

În acest moment, lista include 1.111 martiri care au murit în fosta Uniune Sovietică şi 8.670 care au murit în alte ţări est-europene, majoritatea ca victime ale regimurilor totalitare. În listă se mai regăsesc 1.706 martiri din Asia, 746 din Africa, 333 din cele două Americi şi 126 din Oceania. Produsul final al comisiei va fi o serie de 15-20 volume, în care fiecărui creştin care "şi-a dat sângele pentru Cristos sau pentru o cauză evanghelică", îi vor fi dedicate una-două pagini.

Comemorarea ecumenică a mărturisitorilor credinţei care au trăit în secolul XX a fost unul din cele mai importante şi aşteptate evenimente ale marelui jubileu. În contextul plin de semnificaţii al Colosseumului, însoţit de diferiţi reprezentanţi ai diferitelor culte creştine, papa Ioan Paul al II-lea a amintit exemplul tuturor acelor bărbaţi şi femei care şi-au dat viaţa pentru Cristos. Papa a spus că acesta este poate secolul cu cel mai mare număr de martiri din cei 2000 de ani ai istoriei creştine.

Memoria acestor mărturisitori ai credinţei din toate cultele creştine a transformat ceremonia într-unul din cele mai importante momente ecumenice din toate timpurile. Semnificativă a fost şi prezenţa reprezentanţilor Patriarhiei Ruse Ortodoxe de la Moscova, care datorită unor divergenţe mai recente, este destul de reticentă în participarea la orice ceremonii alături de Sfântul Părinte. Au participat şi reprezentanţi ai Patriarhiilor din România (ÎPS Iosif Pop, arhiepiscopul Parisului şi al Europei Occidentale), Alexandria, Armenia şi Cilicia, precum şi protestanţi din Bisericile Luterană, Anglicană, Metodistă, Adventistă, Reformată şi Penticostală.

"Sunt atât de mulţi!" a exclamat papa, explicând apoi scopul acestei întâlniri ecumenice fără precedent. "Nu trebuie să îi uităm; mai mult, trebuie să ne amintim de ei, iar vieţile lor trebuie fixate în scris pentru posteritate. Numele multora este necunoscut; unele nume au fost denigrate de către persecutori, care au încercat să discrediteze martirajul lor; numele altora a fost făcut secret pe veci chiar de către călăii lor. Creştinii păstrează însă memoria numărului lor mare". Sfântul Părinte a vrut să îi amintească în mod special pe doi, nici unul catolic: pe mitropolitul ortodox Beniamin de Saint Petersburg, martirizat în 1922, şi pastorul luteran Paul Schneider, care a spus odată în faţa gardienilor lui: "Aşa spune Domnul: "Eu sunt învierea şi viaţa!""

După recitarea împreună a Crezului apostolic în greacă, latină şi engleză, creştinii de toate cultele au ascultat texte scrise de mărturisitorii credinţei amintiţi aici.

Martirii secolului XX au fost comemoraţi în grupuri de opt categorii. Lista include catolici, ortodocşi şi protestanţi: creştini care au mărturisit credinţa sub totalitarismul sovietic; mărturisitori ai credinţei care au fost victimele comunismului în alte ţări europene; mărturisitori ai credinţei care au fost victime ale nazismului şi fascismului; discipoli ai lui Cristos care şi-au dat viaţa proclamând Evanghelia în Asia şi Oceania; credincioşi creştini persecutaţi din ură faţă de credinţa catolică; evanghelizatori în Africa şi Madagascar; creştini care şi-au dat viaţa din iubire pentru Cristos şi fraţii lor în America; mărturisitori ai credinţei din diferite părţi ale lumii.