Neprihănita

Istoric

Sărbătoarea "Zămislirii" Sfintei Fecioare a fost instituită de greci la sfârşitul secolului al VII-lea. În Occident a apărut pentru prima dată în Anglia în jurul anului 1060, dar a dispărut repede în timpul cuceririi normande (1066). S-a renăscut şi a înflorit în 1127-1128, după care a trecut în Normandia, şi de aici în toată Europa. Conţinutul sărbătorii a fost la început destul de nedeterminat, dar s-a precizat puţin câte puţin. A fost declarată dogmă de credinţă cu numele de Neprihănita Zămislire în 1854 la 8 decembrie de către papa Pius al IX-lea. Apariţiile de la Lourdes din 1858 au confirmat definiţia Magisteriului Bisericii.

* * *

Neprihănita

Am luat compasul şi-am început să trasez.
Am fixat rigla şi-am început să-nsemnez:
Toate mergeau de minune...
Şi-am început să visez:
Măreţul Templu prindea, văzând cu ochii, viaţă;
Minuţios lucrate, detaliile ieşeau uşor la suprafaţă.
Şi-am început să mă cutremur
În adânc privind-o faţă-n faţă.

O, Capodoperă nemuritoare, înmiresmată-n frumuseţe!
Eşti vrerea mea dintru-nceputuri,
Înveşmântată cu blândeţe
Să risipeşti a lumii beznă
Şi să îmbucuri triste feţe.

Păşind prin veacuri şi milenii,
Departe de tot ce-i noroi,
Maria vine cu-aurora,
Ea vine sigur pentru noi,
S-aducă la pliniri de timpuri
Pe dătătorul timpurilor noi.
Din lut şi nevinovăţie croită
Capodopera lumii răsare,
E bucurie tainică în lume
Ioachim şi Ana-n sărbătoare;
Ea, Vestitoarea Mântuirii, vine,
Şi Mântuirea sigur e pe cale.

Pr. Pavel Chelaru