Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Actualitatea -

Sinodul episcopilor - 1990

Mesaj către poporul lui Dumnezeu

I. Introducere

Frați și surori în Cristos!

De douăzeci și cinci de ani celebrarea Sinodului marchează drumul Bisericii și reflectă bucuria și speranța, tristețea și neliniștea tuturor oamenilor și în special cea a Poporului lui Dumnezeu. Încurajați de prezența continuă a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, noi, Părinții acestui Sinod din 1990, am reflectat asupra formării preoților în împrejurările actuale, urmând cu fidelitate îndrumările Conciliului Vatican II.

În rugăciune, în reflecție atentă și în schimbul continuu de idei, ne-am gândit și la voi, preaiubiți credincioși laici, cărora v-a fost dedicat Sinodul precedent: ne-am gândit și la voi, diaconi, la voi, persoane consacrate lui Dumnezeu și la voi toți care exercitați o slujire în comunitatea creștină. În mod cu totul deosebit v-am avut în atenție pe voi, preoților, care împreună cu noi, Episcopi, sunteți imaginea lui Cristos, Păstorul cel Bun, și colaboratori ai lui în mijlocul Poporului lui Dumnezeu și pentru Poporul lui Dumnezeu. Prezența Episcopilor din toate țările Europei ne-a amintit profundele schimbări socio-politice din ultimul timp; mai mult, ne-a reînnoit credința în Cristos, Domnul și Învățătorul care este cheia centrul și sfârșitul întregii istorii umane, care își asociază necontenit Biserica la misterul morții și Învierii sale.

Nu lipsesc dificultățile, necesitățile și semnele de întrebare. Dar avem încredere în Cristos care are grijă de Biserica sa. Avem încredere în colaborarea voastră, a tuturor membrilor Poporului lui Dumnezeu, îndeosebi în fidelitatea plină de bucurie a preoților și în generozitatea promptă a voastră, a tinerilor, față de Domnul care cheamă mereu lucrători în via sa.

II. Către credincioșii laici

Acum ne îndreptăm către voi, iubiți creștini care trăiți în comunitățile catolice răspândite în lumea întreagă.

Suntem ucenicii lui Cristos, Domnul și Mântuitorul. În pragul celui de-al treilea mileniu al istoriei creștine, El singur rămâne Lumina lumii. Dumnezeu este cu noi în munca și în familiile noastre, în victoriile și în eșecurile noastre. Mâna sa caldă este mereu întinsă către cei care doresc să i-o strângă și să stabilească un raport de prietenie cu El.

Preoți, călugări, și creștini laici, participăm la Botez la Preoția comună a lui Cristos. Împreună, și numai împreună, putem face mult pentru creșterea Împărăției lui Dumnezeu în societatea noastră. Aveți nevoie de preoții voștri, iar preoții și seminariștii au nevoie de iubirea și de sprijinul vostru. Lucrăm împreună pentru a îmbogăți Trupul lui Cristos slujindu-I pe toți, și în special pe cei săraci.

Suntem confruntați cu probleme și greutăți, cum ar fi indiferența religioasă, materialismul, sărăcia și nedreptatea; abisul tot mai adânc între națiuni și clasele sociale, dintre bogați și săraci, dificultățile familiale, povara datoriei. Dar îi mulțumim lui Dumnezeu pentru binecuvântările ce le-a revărsat asupra lumii pe care o iubim prin progresul științei și al tehnologiei, prin răspândirea educației, prin îmbunătățirea sănătății publice, prin posibilitățile de comunicare, prin răspândirea democrației.

Trăim într-un timp de speranță și de creștere generală, chiar dacă nu universală, în Biserică. Nu putem uita să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru numărul de candidați la preoție, care a crescut în ultimii treisprezece ani cu cincizeci și trei la sută, și ne rugăm în același timp pentru acele biserici care nu au cunoscut o astfel de creștere.

Voim să aducem mulțumiri, pentru generozitatea lor, părinților preoților și seminariștilor, și tuturor acelora care îi susțin în viața și în munca lor.

III. Către preoți

Iubiți frați preoți,

Cu recunoștință și admirație vă adresăm vouă, care sunteți primii noștri colaboratori în slujirea apostolică. Rolul vostru în Biserică este într-adevăr necesar și de neînlocuit. Voi purtați greutatea misterului sacerdotal și aveți contact direct cu credincioșii. Voi sunteți slujitorii Euharistiei, Împărțitorii îndurării divine în sacramentul pocăinței. mângâietori ai sufletelor, călăuze ale credincioșilor prin furtunile vieții de zi cu zi.

Vă salutăm din toată inima, vă exprimăm mulțumirea noastră și vă îndemnăm să perseverați pe această cale cu bucurie și entuziasm. Nu vă lăsați pradă descurajării! Lucrarea noastră nu este a noastră, ci a Domnului. Acela care ne-a chemat și ne trimite este cu noi în toate zilele vieții noastre. Căci noi acționăm ca trimiși ai lui Cristos.

A) Identitatea noastră își are originea în iubirea Tatălui. Suntem uniți în preoția ministerială în mod sacramental cu Fiul, Marele Preot și Bunul Păstor, prin lucrarea Duhului Sfânt. Viața și activitatea preotului este o continuare a vieții și activității lui Cristos-Preot. Aceasta este identitatea noastră, demnitatea noastră adevărată, izvorul bucuriei noastre, certitudinea vieții.

Misterul nesecat al preoției generează o comuniune deosebită cu Dumnezeu și cu toți oamenii și pune bazele misiunii care continuă însăși misiunea lui Cristos. De aceea fiecare preot trebuie să fie misionar, apostol al noii evanghelizări, însuflețit de iubirea pastorală.

Spiritualitatea noastră pastorală ne determină să trăim și mai mult unirea noastră cu Dumnezeu în credință, speranță și caritate. Numai întăriți de rugăciune și prin munca apostolică putem conduce prin activitatea noastră pastorală oamenii la Dumnezeu.

Celibatul, în Biserică, strălucește într-o nouă lumină și cu o certitudine reînnoită, ca dăruire totală lui Dumnezeu și slujirii oamenilor în unire intimă cu Cristos-Mirele, care a iubit atât de mult Biserica, Mireasa sa, încât și-a dat viața pentru ea. Urmarea sfaturilor evanghelice este calea sigură, libertatea adevărată și deplină a spiritului și creșterea în virtuți, pentru a-l imita mai bine pe Cristos în purtarea Crucii sale și în împlinirea voinței Tatălui.

B) Iubiți frați preoți!

În timpul Sinodului am devenit mai conștienți că trebuie să ne îndreptăm necontenit spre desăvârșita realizare a identității noastre preoțești. Formarea permanentă este o datorie prioritară a misiunii episcopale. Vrem să o facem actuală, rămânând pentru voi, părinți, frați, prieteni, Vrem să creștem împreună cu voi în fidelitate statornică și în effort de reînnoire.

Ca slujitori ai Misterului, înrădăcinați în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să creștem în fiecare zi în credință pentru a fi cu adevărat oameni în conformitate cu Evanghelia.

Ca slujitori ai Comuniunii, trebuie să ne străduim să creștem în integrarea noastră personală și comunitară, pentru slujirea Bisericii care este familia fiilor lui Dumnezeu.

Ca slujitori ai Misiunii, efortul nostru constant este orientat pentru a răspunde semnelor timpului, căutând a înțelege și a evalua, după criteriile evanghelice de discernământ, circumstanțele culturale, politice, sociale și economice, care se schimbă cu rapiditate și trebuie considerate ca o provocare pentru misiunea noastră în slujba întregii omeniri.

Primul și cel mai important rol în formarea preotului îl are preotul însuși. În dăruirea noastră generoasă, și continuă trebuie să ne amintim întotdeauna de gratuitatea chemării lui Dumnezeu în viața noastră și vom descoperi că nu este loc pentru descurajare; că slujirea noastră, chiar atunci când pare inutilă, este mereu un dar oferit cu bucurie și generozitate, care atrage iubirea și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Întreaga comunitate diecezană participă și ea la formarea permanentă a preoților săi. Prezbiterii strâns uniți în jurul episcopului lor constituie cel mai bun loc pentru o astfel de formare.

C) Îi salutăm acum cu deosebit afect pe confrații noștri în vârstă, pe preoții care și-au dăruit viața slujirii Evanghelie. Ne amintim de aceia care, încercați de boală, sunt strâns uniți cu suferințele lui Cristos pentru Biserică. Suntem recunoscători pentru mărturia acelora care au suferit și suferă încă persecuții din cauza fidelității lor: ei ne încurajează ca să nu cedăm în slujirea noastră.

Vouă, celor care vă ocupați de formarea viitorilor preoți, vrem să vă reînnoim recunoștința și admirația noastră profundă. Știm câtă abnegație și dăruire de sine pretinde această slujire. Ne gândim și la voi, profesorilor.

Avem speranța că noi toți, episcopi și preoți împreună, ne vom putea trăi preoția în comuniune și bucurie, pentru a împlini voința Tatălui: Ca toți să fie una. pentru ca lumea să creadă. Realizarea deplină a identității noastre își va găsi cea mai bună expresie în munca de trezire a vocațiilor la preoție.

IV. Către seminariști

Dragi seminariști!

Voi v-ați angajat pe calea ce duce la preoție, ascultând de Dumnezeu cel care cheamă și trimite. Vă suntem recunoscători pentru credința, idealul și generozitatea care vă animă. Vă încurajăm să vă dăruiți din ce în ce mai mult lui Dumnezeu, asemenea Fecioarei din Nazaret, aleasă să fie Maica Mântuitorului.

Voi îi dați lui Dumnezeu primul răspuns pozitiv, dispunându-vă cu umilință să primiți adevărul care vine de la El, aderând la acesta cu toate puterile voastre, pentru a-l comunica apoi oamenilor. Să aveți mereu prezent în minte faptul că formația preoțească este un drum care durează toată viața.

Viața în Seminar, școală a Evangheliei, este viața de urmare a lui Cristos, la fel ca viața apostolilor; a trăi o astfel de viață înseamnă a se lăsa educat de Cristos spre a sluji Tatălui și oamenilor sub călăuzirea Duhului Sfânt. Mai mult, înseamnă a se lăsa modelat după chipul lui Cristos, Bunul Păstor, pentru o mai bună slujire preoțească în Biserică și în lume. A se forma la preoție înseamnă a învăța răspunsul personal la întrebarea lui Cristos: Mă iubești? Răspunsul unui viitor preot nu poate fi altul decât dăruirea totală a vieții proprii.

În timpul Sinodului am reflectat la marile daruri cu care ne-a copleșit Isus Cristos făcându-ne părtași la Misterul Pascal al Preoției sale. Ne-am străduit să precizăm mijloacele pe care trebuie să le folosim pentru a transpune rodnic în viață acest mister. Vă rugăm să-l primiți ca pe un dar care întrece puterile omenești. Însă aduce multe roade în Biserică și în lume prin acțiunea divină.

V. Către tineri

În sfârșit, vă adresăm un cuvânt vouă, tinerilor, care sunteți speranța Bisericii. Cunoaștem generozitatea și disponibilitatea voastră, de aceea vă invităm să reflectați împreună cu noi asupra chemării la preoție, vocația este o chemare divină, un dar pe care Dumnezeu îl preferă tânărului în care are încredere, cerându-I, ca după exemplul lui Isus Cristos să slujească lui Dumnezeu și oamenilor.

Din experiența noastră vă putem asigura că merită să-ți închini întreaga viață și toate puterile pentru a sluji ca preot Poporul lui Dumnezeu. În ciuda oricăror greutăți, o astfel de viață oferă în cele din urmă eliberare și bucurie. Isus Cristos ne promite: cine își pierde viața pentru mine, o va afla.

Biserica și lumea au nevoie de preoți gata să-l slujească pe Dumnezeu și poporul său cu inimă liberă și mâini disponibile ca buni păstori.

Știm că nu e ușor să răspunzi chemării lui Dumnezeu la preoție. Dar avem încredere în voi, iubiți frați, că veți răspunde, cu ajutorul lui, din toată inima.

În timpul lucrărilor Sinodului, am auzit că în unele țări numărul vocațiilor sacerdotale este mare. În timp ce în altele se suferă de o crescândă lipsă de preoți. Se pare că unii tineri nu îndrăznesc să se angajeze pe toată viața, că le este teamă să renunțe, la posibilitatea de a se căsători și de a întemeia o familie și a-și asuma vocația sacerdotală, alegând o viață trăită după sfaturile evanghelice ale sărăciei, castității și ascultării.

Dar preotul trebuie să fie liber de legăturile căsătoriei și familiei, independent față de bogății și de viața comodă, precum și de dorința de a dispune de viața proprie. Acesta este un ideal nobil pentru care și în zilele noastre mulți tineri au dat un minunat exemplu, unii până la martiriu.

Vă invităm pe voi, tinerilor, și îndemnăm toate comunitățile noastre să se roage împreună cu noi, pentru ca Stăpânul secerișului să trimită lucrători în secerișul său. Tot Poporul lui Dumnezeu are nevoie de preoți. De aceea sperăm că frații și surorile voastre și prietenii, familiile și comunitățile voastre să înțeleagă ce înseamnă chemarea la preoție și să vă însoțească și să vă ajute pe acest drum.

VI. Concluzie

Transmitem salutul nostru întregului Popor al lui Dumnezeu de la mormântul Sfântului Petru. Încrezători în Iubirea și în protecția Mariei, Mama Bisericii, ne rugăm ca harul și pacea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toți!



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat