Din gândurile parohului de Ars

* Noi suntem opera lui Dumnezeu în orice moment: a înţelege acest adevăr este un lucru uşor. A înţelege însă că răstignirea lui Cristos este opera noastră, este imposibil.

* Un rege spunea cu regret pe patul de moarte: "Trebuie să-mi părăsesc împărăţia pentru a mă duce într-o altă împărăţie în care nu cunosc pe nimeni". Noi trebuie să ne facem prieteni cu sfinţii încă de pe pământ pentru a-I putea reîntâlni odată în Împărăţia cerului.

* A-l iubi pe Dumnezeu: ce poate fi mai frumos?! Ne trebuie cerul pentru a putea înţelege iubirea. În acest sens ne poate ajuta rugăciunea, întrucât ea ne înalţă sufletul până la cer.

* Cu cât îi cunoşti mai mult pe oameni, cu atât îi iubeşti mai puţin. Dimpotrivă, cu cât îl cunoşti mai mult pe Dumnezeu, cu atât îl iubeşti mai mult. Această cunoaştere inundă sufletul cu atâta iubire, încât el nu mai poate iubi şi dori pe altcineva decât pe Dumnezeu.

* Omul a fost creat pentru iubire; tocmai de aceea el simte atât de mult dorinţa de a iubi. Pe de altă parte, omul este atât de mare încât nimic nu-l poate mulţumi pe pământ. Numai Dumnezeu este mulţumirea lui.

Scoateţi un peşte din apă şi veţi vedea că nu poate trăi. Acesta este omul fără Dumnezeu.

* N-ar trebui să ne întrebuinţăm limba pentru a ne ruga, ochii pentru a plânge păcatele, iar inima pentru a iubi.