Euharistia - misterul credinţei

"Acesta este Trupul meu care pentru voi se va jertfi".

"Acesta este potirul Sângelui meu... Care pentru voi... Se va vărsa întru iertarea păcatelor".

"Faceţi aceasta în amintirea mea".

Răspunsul Bisericii la aceste cuvinte ale lui Cristos cu care El a instituit Jertfa Euharistică, este mărturisirea de credinţă înaintea lui Cristos însuşi, prezent pe altar, şi înaintea întregii Biserici adunată în jurul altarului Mântuitorului: Misterul credinţei!

Realitatea "Pâinii vii care dă viaţă" coborâtă din cer era o problemă de credinţă deja pentru Apostoli şi pentru primii creştini ai Bisericii. Înainte acestei "pâini vii" ascunsă în misterul Euharistiei mulţi cârtesc, alţii discută, alţii părăsesc credinţa, totuşi Biserica repetă cu Capul ei mărturisirea de credinţă: "Doamne! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu" (In 6,69).

Episcopii adunaţi la Conciliul Tridentin, urmând exemplul apostolilor, au mărturisit credinţa în "prezenţa reală şi substanţială" a lui Cristos în Preasfântă Euharistie.

În Preasfânta Euharistie Isus Cristos este prezent corporal, în realitatea sa fizică; dar mai întâi de toate este prezent în realitatea sa pascală, adică sub semnele fericitei morţi pe Cruce şi a glorioasei sale Învieri din morţi; El este prezent în Trecerea-Paşte de la moarte la viaţă. Acesta era şi crezul sfântului Paul: "Ori de câte ori voi mâncaţi din această pâine şi beţi din acest Potir, moartea Domnului o vestiţi până când va veni" 1Cor 11,26).

Aceasta este şi credinţa stabilită de Conciliul Tridentin: "Mântuitorul nostru Isus Cristos a poruncit Apostolilor săi şi urmaşilor lor în preoţie să ofere Trupul şi Sângele său, spunând: "Faceţi aceasta în amintirea mea, Într-adevăr, celebrând Paştele vechi, când toţi fiii lui Israel jertfeau în amintirea ieşirii lor din Egipt, Cristos a instituit ca Paşte nou pe sine, pentru a fi sub semnele vizibile jertfit de Biserică prin slujirea preoţilor în amintirea Trecerii sale de la această lume la Tatăl, când prin vărsarea sângelui său ne-a răscumpărat, scoţându-ne de sub puterea întunericului şi mutându-ne în Împărăţia sa".

Aceeaşi credinţă a fost confirmată şi de Conciliul Vatican: "Mântuitorul nostru, la ultima Cină, în noaptea în care a fost vândut, a înfiinţat jertfa euharistică a Trupului şi Sângelui său, pentru a perpetua de-a lungul veacurilor, până la întoarcerea sa, Jertfa Crucii şi pentru a încredinţa Miresei sale, preaiubite, Biserica, amintirea Morţii şi Învierii sale" (Constituţia despre Liturgia Sacră 47).

Această credinţă a Bisericii în prezenţa Euharistică a Misterului pascal al lui Cristos pe altar, adică credinţa în Moartea şi Învierea sa, este exprimată clar în Rugăciunile euharistice imediat după consacrarea pâinii şi a vinului: "Aducându-ne aşadar aminte, Doamne, de pătimirea aducătoare de mântuire a Fiului tău, precum şi de mântuirea lui Înviere din morţi şi Înălţare la cer, şi aşteptând a doua lui venire, îţi oferim cu mulţumire această jertfă vie şi sfântă" (Rugăciunea euharistică III).

După Tradiţia şi Credinţa Bisericii proclamată solemn la Concilii şi mărturisită în timpul celebrării însăşi a Sfintei Liturghii, vedem că Euharistia este Amintirea (Memorialul) Jertfei lui Cristos pe Cruce, adică a Morţii şi Învierii sale, şi ca atare a fost definită de însuşi Cristos prin cuvintele: "Faceţi aceasta în amintirea mea", adică în amintirea trecerii mele printre voi în vederea vieţii; este amintirea reală, deoarece conţine sub specia vinului adevăratul sânge vărsat pentru iertarea păcatelor noastre, astfel, Sfânta Liturghie este Jertfa adevărată, deoarece în Ea se realizează încontinuu opera răscumpărări noastre, se zideşte Trupul Mistic al lui Cristos.

Sfânta Liturghie este Jertfa Euharistică, adică este Jertfa de mulţumire, deoarece astfel a fost instituită şi definită de însuşi Cristos: Isus, înainte de schimbarea pâinii în Trupul său şi a vinului în Sângele său, a mulţumit Tatălui cu rugăciunea de binecuvântare.

Astfel Euharistia este în mod esenţial o mulţumire pentru istoria eliberării omului din robia păcatului, care a atins punctul său culminant în mântuirea definitivă în Trupul Domnului jertfit pe Cruce.

Isus, anticipând în Cenacol Jertfa sa de pe Cruce, a mulţumit Tatălui pentru iubirea ce o are pentru oameni, pentru mântuirea lumii: "Într-adevăr, Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât l-a jertfit pe Fiul său Unul născut, pentru ca, oricine crede în el să nu piară, dar să aibă viaţă veşnică" (In 3,16).

Biserica aducând pe altar cel mai mare mister al istoriei mântuirii, adică Moartea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu întrupat, aminteşte Tatălui ceresc şi mulţumeşte pentru întreaga istorie a mântuirii, pentru toate faptele minunate ale lui Dumnezeu în favoarea oamenilor, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, dar mai ales pentru întreaga operă a Creaţiei şi a Răscumpărării precum şi a Preamăririi viitoare "prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos".

Astfel Euharistia este centrul istoriei mântuirii, deoarece în ea este închisă întreaga istorie a eliberării omului din moartea păcatului şi ridicarea lui la libertatea copiilor lui Dumnezeu şi a moştenitorilor cu Cristos a vieţii veşnice. Euharistia este centrul credinţei deoarece în ea este închisă întreaga istorie a mântuirii realizată de Cristos însuşi prin Misterul pascal, adică prin moartea şi Învierea sa. Euharistia este izvorul şi centrul credinţei deoarece în ea se realizează fără întrerupere opera răscumpărării şi sfinţirii omului.

Euharistia ca şi Sacrament a Jertfei lui Cristos pe Cruce este cel mai mare Mister al credinţei, deoarece în Ea Biserica vesteşte fără întrerupere Moartea lui Cristos, proclamă Învierea sa, şi face prezentă Şederea sa printre noi pe altar şi în tabernacol ca semn al iubirii sale faţă de noi "până când va veni din nou în persoană".

Pr. Aurel Percă