Aceasta este credinţa noastră!

Începând cu acest număr al revistei noastre inaugurăm un ciclu de articole care vor prezenta principalele adevăruri de credinţă, precum şi diferite probleme cu care se confruntă omul din zilele noastre, la care poate afla un răspuns numai în credinţă. Întrebări ca: "Cum pot să cunosc că există Dumnezeu?", "Există o viaţă după moarte?", "Cine îmi spune ce este bine şi ce este rău?", "De ce a murit Isus Cristos?", "De ce Dumnezeu permite suferinţa?", etc., sunt doar câteva din temele pe care le vom prezenta în numerele ce vor urma.

1. Dumnezeu este imens (I)

Luaţi o floare în mână, priviţi un apus de soare, contemplaţi stelele de pe bolta cerului, fixaţi o faţă omenească şi vă veţi afla acolo unde începe credinţa noastră. Sf. Scriptură începe prin a ne vorbi despre un Dumnezeu care crează tot ceea ce ne înconjoară: de la munţii cei mai înalţi până la cel mai mic fir de iarbă. Totul provine de la planul său. Mai înainte nu exista nimic. Totul a fost chemat la existenţă şi la viaţă de către Creator, care este responsabil de păstrarea şi dezvoltarea sa.

Autorul Sfintei Scripturi este convins că oricine observă varietatea minunată şi complexitatea universului trebuie să ajungă la concluzia că cineva l-a creat şi îl păstrează în existenţă. Pentru el este clar că, în spatele universului şi a legilor sale se află o inteligenţă şi o forţă mult mai mare decât ne-am putea imagina.

"Într-adevăr, de când Dumnezeu a creat lumea, oamenii cu mintea lor pot vedea lucrurile pe care El le-a făcut cu calităţile sale invizibile, adică puterea sa veşnică şi natura sa divină" (Rom 1,20).

Scriitorul sacru era atât de sigur de acest lucru încât nu a căutat niciodată să dovedească existenţa lui Dumnezeu aşa cum au făcut-o alţii. Sfânta Scriptură începe prin a afirma clar că există Dumnezeu, iar psalmistul spune că numai "nebunul" se gândeşte: "unde este Dumnezeu?" (Ps 14,1).

Şi atunci, de ce nu-l putem vedea? Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu este o realitate evidentă, dar că există oameni care nu vor să-l recunoască! Mulţi oameni au căutat să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu şi să-şi perfecţioneze ideile despre El. Biblia, în schimb, răstoarnă aceste concepţii. Ea spune că noi fugim de Dumnezeu şi că preferăm să adorăm cu totul altceva. Dar Dumnezeu merge în căutarea omului şi îi arată, chiar împotriva voinţei sale, cine este El în realitate.

Cine este acest Dumnezeu?

Ce înţelegem prin acest cuvânt "Dumnezeu"? Sfânta Carte ne oferă câteva idei fundamentale despre Dumnezeu. Odată Isus a spus: "Dumnezeu este duh" (In 4,24). Această definiţie despre Dumnezeu era foarte cunoscută. Pentru a-l descrie pe Dumnezeu, care nu poate fi văzut, dar care săvârşeşte lucruri mari şi puternice, evreii se gândeau la vântul care scoate din rădăcini pomii şi înalţă valurile mării. Aceasta este semnificaţia cuvântului "duh". Dar el poate fi folosit şi pentru a indica respiraţia. Şi întrucât " a respira" înseamnă a trăi, cuvântul "duh" indică ideea unei forţe care dă viaţă.

Sfânta Scriptură ne spune că Dumnezeu este.

Invizibil: nu-l putem vedea, chiar dacă El este totdeauna prezent. Aceasta înseamnă că nu putem face o descriere sau să oferim o imagine precisă despre El.

Personal: El nu este numai o putere, dar putem vorbi cu Dumnezeul Bibliei.

Deosebit de ceea ce a creat: unii cred că tot ceea ce există ar fi parte din Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne spune că Dumnezeu stă deasupra întregului univers.

Implicat în evenimentele lumii noastre. Dumnezeu nu stă departe de noi, undeva la distanţă. El nu a creat lumea pentru a o arunca în spaţiu şi pentru a uita de ea. Dumnezeu se îngrijeşte de tot ceea ce a creat.

Putem şti că există Dumnezeu?

Ceea ce ne apropie mai mult în Sfânta Scriptură de "dovada" existenţei lui Dumnezeu este structura şi ordinea universului şi modul cum se comportă El faţă de fiinţele umane. S-a afirmat deseori că există motive suficiente pentru a spune că există un Dumnezeu: existenţa lumii, planul universului, modul cum sunt create fiinţele, faptul că fiecare are nevoie de un scop şi de valori în viaţă, faptul că orice adoră pe cineva sau ceva, ideea de perfecţiune într-o lume imperfectă.

Toate acestea sunt tentative pentru a răspunde la toate întrebările cu privire la originea universului şi a vieţii. Un spărgător care uită să-şi pună mănuşile este identificat după amprentele digitale pe care le lasă. La fel, Dumnezeu se face cunoscut prin amprentele pe care le-a lăsat în tot ceea ce a creat. Pornind tocmai de la aceste amprente mulţi au ajuns să gândească la cineva sau la ceva care stă deasupra întregii creaţii pe care o vedem. Sfânta Scriptură oferă un punct final pentru toate aceste căutări: ea spune că Cel care a făcut acest lucru este un Dumnezeu viu şi care iubeşte, pe care noi îl putem recunoaşte drept "Tatăl nostru".

(va urma)