Predica Mons. Angelo Sodano la consacrarea episcopală a PS Petru Gherghel

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea v-a dat un episcop: ascultaţi-l şi urmaţi-l! În felul acesta veţi avea certitudinea că ascultaţi şi urmaţi pe Cristos, Păstorul suprem al sufletelor voastre.

Papa v-a dat un Păstor bun, înţelept şi prudent, aşa cum este episcopul Petru Gherghel. Rugaţi-vă pentru el, şi ajutaţi-l cu rugăciunile voastre şi cu sentimentele voastre de fii!

Papa v-a dat un episcop! Voi înţelegeţi bine că el, de unul singur nu poate face mult: are nevoie de colaborarea voastră, deoarece toţi suntem lucrători în via Domnului, toţi împreună trebuie să construim Împărăţia lui Cristos.

Fraţi şi surori din Moldova!

Înainte cu credinţă şi speranţă!! O nouă pagină de istorie se deschide pentru voi în aceste zile, un vast câmp de apostolat se deschide pentru tineri, pentru muncitori, pentru oamenii de cultură.

Vorbind duminica trecută preoţilor şi credincioşilor din Cehoslovacia, Papa i-a îndemnat pe toţi să fie tari şi generoşi; să învingă ispita pasivităţii, să poarte cuvântul lui Dumnezeu în societatea zilelor noastre.

Să coboare peste voi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ca la Rusalii asupra apostolilor! El să vă inspire conştiinţele, el să vă reînnoiască inimile, astfel ca să fiţi mărturisitori ai Evangheliei lui Cristos!

Iubiţi fraţi, staţi alături de episcopul vostru, pus de Duhul Sfânt să păstorească această dieceză de Iaşi! Ascultaţi-l şi urmaţi-l pe păstorul vostru! În felul acesta veţi fi siguri că ascultaţi şi urmaţi pe Cristos, Păstorul suprem!

Multe sunt de făcut, multe sunt de reconstruit, fraţi şi surori! Înainte cu Păstorul vostru!

Iar acum permiteţi-mi să las limba lui Eminescu pentru a o lua pe cea a lui Dante Alighieri.

Iubite Episcop Petru,

Cu mare bucurie, astăzi îţi voi impune mâinile împreună cu numeroşi episcopi, aici prezenţi, care reprezintă atât de bine colegiul episcopal, în care tu intri ca să faci parte.

Cu mare bucurie îţi prezint salutul fratern al Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea care mi-a încredinţat misiunea să vin aici, la Iaşi.

În acest ceas solemn, Vicarul lui Cristos este aici, aproape de tine, este aproape de această scumpă comunitate. Către dânsul să se îndrepte de pe aceste meleaguri moldovene salutul cel mai devotat al nostru al tuturor.

După un interval lung şi plin de suferinţe, Dieceza de Iaşi primeşte un episcop: să mulţumim împreună Domnului!

La Liturgia Orelor, la începutul Oficiului Lecturilor, în cinstea sărbătorii unui episcop sau preot sfânt, Biserica ne îndeamnă să ne rugăm: "Christum pastorum Principem, venite adoremus!"

Astăzi, eu aş vrea să repet invitaţia de la Liturgia Orelor: Veniţi, fraţi şi surori din România, să-l adorăm pe Cristos, Păstorul suprem al Bisericii sale! Să-l adorăm şi să-I aducem mulţumiri pentru darul pe care ni-l face astăzi!

Este darul unui Păstor,, care în numele său, în numele lui Cristos vă va conduce. Da, da, să-l adorăm şi să-I mulţumim!

Dieceza de Iaşi este lipsită de un păstor stabil de aproape 40 de ani, adică din anul 1951, când regretatul episcop Anton Durcovici, a murit ca martir al fidelităţii sale faţă de Cristos şi faţă de Biserica. Din cer, marele episcop martir, desigur se va bucura, văzând că astăzi această familie are un nou păstor. Din cer el se va bucura, văzând că această turmă are din nou un păstor.

În această zi istorică, să cerem, toţi împreună de la Domnul, ca după atâtea suferinţe să ajungă la un viitor mai bun şi această comunitate şi această Biserică din România.

Făcând urări în această zi istorică, doresc un viitor mai bun şi pentru catolicii din Basarabia şi pentru toţi catolicii din Uniunea Sovietică.

Şi tu, iubite episcop Petru, condu această comunitate cu mare iubire, după exemplul lui Cristos, bunul Păstor, după exemplul apostolilor şi atâtor sfinţi, episcopi, care de-a lungul veacurilor au condus această Biserică.

Astăzi vei primi un inel, un toiag de păstor şi o mitră, cele trei însemne ale episcopului.

Inelul îţi va aminti că eşti mirele acestei Biserici de Iaşi şi că va trebui s-o iubeşti, aşa cum Cristos a iubit-o!

Toiagul îţi va aminti că eşti păstorul acestei turme şi că va trebui s-o conduci, aşa cum Moise a călăuzit poporul ales spre ţara făgăduită.

Mitra, în sfârşit, îţi va aminti de demnitatea de mare preot. Cu această cunună preoţească, te vei prezenta înaintea credincioşilor pentru a-I sfinţi în adevăr,. De astăzi înainte, iubite Episcop Petru, vei continua munca apostolilor.

Prin impunerea mâinilor mele se va repeta în rit ce se repetă în Biserică încă din timpul apostolilor.

Cu 12 ani în urmă, la 15 ianuarie 1978, eu însumi am primit ordinaţiunea episcopală, din mâinile cardinalului Antonio Samore; acesta, la rândul său, a fost rânduit episcop de către cardinalul Micara, la Roma, în anul 1950, iar aceste de Card Gaspari, în anul 1920. Cardinalul Gaspari, la rândul său, a fost orânduit episcop de către Arhiepiscopul de Paris, Rechare, în 1898, iar acesta din urmă, de către fericitul Eugenio de Masenot, Episcop de Marsilia, în anul 1842.

Şi aşa am putea să mergem înapoi în timp şi să reconstituim genealogia episcopală care se uneşte cu apostolii şi cu însuşi Cristos. Aceasta este firea apostolică a episcopatului catolic: aceasta asigură unitate şi stabilitatea Bisericii de-a lungul veacurilor.

Fraţi şi surori în Cristos,

Iubiţi preoţi ai Iaşiului,

Preaiubiţi seminarişti,

Această măreaţă Dieceză de Iaşi, are astăzi un păstor. Noaptea cea lungă a persecuţiei pare să fi trecut. Se apropie aurora unei noi zile. Înainte, uniţi, ca să lucraţi pentru răspândirea Împărăţiei lui Cristos!

Înainte, sub călăuzirea Păstorului vostru, amintindu-vă de cuvintele: "Cine ascultă de voi, ascultă de Cristos".

Tuturor oamenilor de bunăvoinţă, care astăzi ascultă prin radio şi la televiziune, aş vrea să le adresez câteva cuvinte.

Oameni din România, nu vă fie teamă de Biserică! Biserica nu vrea privilegii. Biserica vrea doar să fie respectată. Biserica vrea doar să slujească acestui iubit popor şi să contribuie la progresul lui spiritual şi material. Catolicii cer doar libertatea: libertate religioasă, pentru şcolile proprii, pentru propriile asociaţii, pentru că numai prin respectarea libertăţii se va putea reconstrui această nobilă ţară.

Înainte, deci, iubiţi prieteni din România, pe drumul reconstruirii naţionale! Astăzi, toţi împreună, vom putea să cântăm: "Cristos învinge, Cristos domneşte, Cristos porunceşte!"

Astăzi, toţi împreună, vom putea cânta şi un imn în cinstea Fecioarei Maria, pentru că ea, împreună cu Cristos, Maria învinge, Ea este Mama şi Regina Bisericii.

Într-adevăr, în aceste ceasuri triste, Maria a fost ajutorul creştinilor. Dacă o invocăm pe Maria, ca ajutorul creştinilor, cu atât mai mult, astăzi, o putem invoca cu titlul "ajutorul preoţilor", "ajutorul episcopilor".

Încă odată Noua Evă va zdrobi capul şarpelui. Ar putea interveni încă noi dificultăţi.

Papa Pius XI, marele papă care a iubit aşa de mult România, obişnuia să spună, că atributele Bisericii nu sunt numai patru, adică una, sfântă, catolică şi apostolică, dar cinci: una, sfântă, catolică apostolică şi persecutată".

Dar vântul nu va putea stinge niciodată flacăra credinţei creştinilor; dimpotrivă, va contribui s-o facă mai vie şi mai puternică. Vor putea să mai vină dificultăţi, dar dacă veţi fi puternici, va fi mai uşor să mutaţi apa din Oceanul Atlantic, decât să-l scoateţi pe Cristos din inima României!