O inimă nouă pentru un an nou

Anul care începe nu va fi cu adevărat nou pentru noi, dacă nu vom intra în el cu o inimă nouă. Trecerea de la un an la altul ne invită să lăsăm trecutul pentru a înfrunta, cu o privire nouă şi cu dispoziţii noi, viitorul.

Această trecere nu este o simplă schimbare de dată; în planul divin, după care se conduce viaţa noastră, anul nou trebuie să însemne un progres. Acest progres îl dorim tuturor celor cărora le urăm un an nou fericit, mai bun decât cel precedent. Noi sperăm că şi noul an va aduce mai multă pace şi mai multe bucurii lumii întregi. Fiecare an se prezintă ca o nouă etapă în ascensiunea omenirii; este destinat progresului omenirii pe plan cultural şi tehnic, dar mai ales pe plan moral şi spiritual.

Pentru a putea progresa, omul are nevoie de forţe noi; în efortul de a deveni mai bun, creştinul trebuie să-şi reînnoiască elanul, trebuie să-şi reîmprospăteze dorinţele. Această reînnoire se realizează nu numai prin resursele proprii, dar o aşteptăm mai ales de la Dumnezeu. Într-adevăr, creştinul ştie prea bine că existenţa sa este condusă de înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, care comunică şi energia necesară reînnoirii.

Puterea harului este cu atât mai necesară, cu cât scopul este mai înalt. În ordinea vieţii spirituale, Cristos a făcut pe ucenicii săi să înţeleagă, că nu puteau să se oprească la jumătatea drumului, dar că trebuiau să tindă spre perfecţiune: "Fiţi desăvârşiţi precum este desăvârşit Tatăl vostru din ceruri" (Mt 5,48). Cristos nu a putut enunţa un obiectiv mai înalt decât acesta: dorinţa de perfecţiune. Şi nu o perfecţiune oarecare... Este vorba de perfecţiunea care caracterizează pe Dumnezeu Tatăl. Nu există un ideal de perfecţiune mai complet decât cel realizat de Tatăl ceresc. Vom fi chiar ispitiţi să ne gândim că această perfecţiune infinită este imposibil de atins. Isus nu ne-a spus că vom fi capabili s-o atingem, dar trebuie să tindem spre ea cu toate puterile noastre. Cu cât constatăm că distanţa care ne separă de El este mai mare, cu atât mai mult trebuie să cerem harul necesar pentru a nu rămâne pe loc.

Anul pe care îl începem ne oferă o nouă posibilitate să înaintăm spre această perfecţiune: este o ocazie bună pentru a pune în faţă cerinţa formulată de evanghelie şi de a ne întreba cum realizăm acest ideal de perfecţiune în modul nostru de a fi, de a gândi, de a acţiona. Cristos este alături de noi în acest efort, ne oferă în permanenţă sprijinul său. Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere ceea ce Sf. Paul spune: "Dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă" (2Cor 5,17). Este vorba de noutatea vieţii care poate fi menţinută numai dacă îl avem pe Cristos cu noi, care a promis că va face să curgă râuri de apă vie în fiecare suflet" (cf. In 7,38).

Pentru anul care începe, creştinul trebuie să aştepte de la Cristos un nou mod de a privi viaţa, sensul vieţii; poate aştepta noi inspiraţii pentru a face mai perfectă existenţa sa, mai conformă cu perfecţiunea Tatălui ceresc.

Creştinul trebuie să scoată din inima Mântuitorului şi o nouă iubire, care să-I deschidă mai larg inima în faţa nevoilor altora, să-l facă mai generos, mai atent faţă de alţii. Această noutate este asigurată de Isus Cristos fiecărui om de bunăvoinţă la fiecare început de an nou. El doreşte să împărtăşească noutatea sa lumii întregi, doreşte ca fiecare ucenic al său să fie desăvârşit aşa cum este desăvârşit Tatăl din ceruri... Cristos este izvorul unui an nou autentic, mai perfect, mai bun decât cel care a trecut. Cu o inimă nouă se poate porni la drum un an nou...

Pr. Aurel Percă