Sonet

Răsai asupra mea lumină lină,
Ce-n visul meu ceresc de-odinioară,
O, Maică Sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,
Deşi a fost adânc noian de vină;
Privirea ta de lacrimi calde plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară!

Străin de toţi, pierdut în suferinţă
Adâncă a nimicniciei mele.
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa,
Şi reapari din cerul tău de stele,
Ca să te-ador de-acum pe veci. Marie!

M. Eminescu