Maria, model pentru fiecare creştin

Disponibilitatea totală a Preasfintei Fecioare Maria faţă de planul lui Dumnezeu este pentru toţi o invitaţie de a răspunde glasului lui Dumnezeu care cheamă şi astăzi la slujirea Bisericii, în orice stare de viaţă.

Preasfânta Fecioară Maria e prezentă în misterul oricărei chemări la slujirea lui Dumnezeu şi a Bisericii. Ea colaborează cu Dumnezeu care continuă să semene germenii chemării la diferite stări de viaţă, colaborând cu Duhul Sfânt, care dispune inimile, le deschide şi le educă să dea răspunsul de credinţă, de iubire, de dăruire totală pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Maria rămâne şi modelul unic pentru orice chemare, deoarece ea a primit cu "da"-ul ei perfect invitaţia Tatălui, a primit în persoana ei preacurată darul Duhului Sfânt, prin maternitatea ei a dăruit lumii pe Mântuitorul Isus şi a colaborat din plin la opera Fiului ei, pentru că a fost proclamată şi slujitoarea Bisericii şi a omenirii, de vreme ce însuşi Cristos ne-a dăruit-o ca mamă.

Orice comunitate creştină, în timp ce îşi îndeplineşte datoriile sale cu privire la vocaţii, vede în Maria "pe cea care prin mijlocirea ei multiplă continuă să obţină darurile mântuirii veşnice", şi prin urmare şi darurile chemării, invocând-o ca Mamă şi Model pentru orice vocaţie creştină.

"Iată, sunt slujitoarea Domnului." (Lc 1,26, ş.u.).

Misterul vocaţiei este profund înscris în fragmentul ce relatează despre evenimentul Bunei-Vestiri, deoarece în vocaţie este totdeauna Dumnezeu cel care cheamă. Dumnezeu o cheamă pe Maria Fecioara, iar ea se angajează să dea un răspuns.

"Nu te teme." Omul se teme să fie chemat. Se teme nu numai de a fi chemat la preoţie, dar se teme chiar să fie chemat şi la viaţă, la misiunea sa, la o profesie, la căsătorie. Această teamă descoperă şi un sentiment de responsabilitate, dar nu o responsabilitate matură. Trebuie să trăim în teamă. trebuie să primim chemarea. pentru că am aflat har înaintea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire: această siguranţă ne ajută aşa cum a ajutat-o pe Maria.

Pr. Aurel Percă

* * *

Elementul fundamental şi de neînlocuit în educarea copiilor la rugăciune este exemplul concret, mărturia părinţilor: numai rugându-se împreună cu copiii, tatăl şi mama vor putea coborî în profunzimea inimii copiilor lor, lăsând urme pe care alte evenimente ale vieţii nu le vor putea şterge. Să reascultăm apelul pe care Papa Paul VI l-a adresat părinţilor: "Mamelor, îi învăţaţi pe copiii voştri rugăciunile unui bun creştin? Îi pregătiţi, împreună cu preoţii, la primirea sacramentelor: Spovada, Împărtăşania, Mirul? Îi învăţaţi să invoce ajutorul Preacuratei şi al sfinţilor? Vă rugaţi împreună în familie Rozariul? Iar voi, taţilor, ştiţi să vă rugaţi cu copiii voştri, cu toată familia, cel puţin din când în când?"